Sfaturi practice

Pe langa scrisul pe mana sau picior (in cazul fetelor care poarta fustite), cartea in banca, scrisul pe banca (cand lectia era prea mare o imparteam cu colegul), clasice deja, uneori mai rupeam foile din carte si le puneam sub lucrare. Atentie insa: proful trebuie sa fie destul de credul si sa nu fie “plimbaret”.

Cea mai des folosita tehnica era cea a copiutelor, pe care in general le tineam sub mana (le faceam foarte mici); aceasta metoda este foarte buna pentru ca se aplica tuturor tipilor de prof, chiar si celor mai vigilenti. Daca va este lene sa scrieti si aveti tehnologia si cunostintele necesare puteti scana din carte/caiet, micsora si imprima copiute. In caz ca vi se controleaza banca, lucrarea, etc. tot ce trebuie sa faceti este sa “alunecati” usor mana pe banca, luand si copiuta cu voi. Daca proful sta la catedra puteti sa le tineti chiar pe banca, folosind penarul sau cartile drept paravan.

Mai rar foloseam o foaie (“ciorna”) pe care intipaream informatiile pretioase cu un pix care nu mai scria, apasand puternic. Exista riscul insa sa va chinuiti prea tare sa intelegeti ce ati scris, atragand atentie negative, sau ca proful sa observe scrisul la un eventual control (incercati sa nu o tineti la vedere, pe partea pe care face proful inspectiile).

Cea mai ingenioasa metoda, creatie proprie, este cea a calculatorului. Se ia o bucata calculator, un abtipild, o foita de hartie si scotch si se trece la fapte in felul urmator: foita de hartie se lipeste pe partea lipicioasa a aptipildului astfel incat sa ramana cativa milimetri inca lipiciosi pe marginea abtipildului. Apoi se lipeste abtipildul pe spatele calculatorului, fixandu-l in partea de sus cu scotch. In partea de jos se pune o fasiuta de scotch perpendicular cu latura, care are rol dublu: fixeaza mai bine abtipildul si va ajuta sa-l ridicati. Tot ce ramane de facut este sa puneti o copiuta sub abtipild si sa va inspirati la nevoie.