Dilema

Succesul copiatului tine intotdeauna de modul in care iti controlezi emotia fierbinte care-ti curge prin vene atunci cand te rogi sa nu se intoarca profu’ exact cand esti cu mana pe fituica. Concluzia: esti stapan pe tine – ai succes; iti tremura degetele si obrajii ti-au luat foc – mai bine apuca-te de invatat!

Mi-am pus si eu aceasta problema cand am intrat la liceu: am nervii atat de tari sa rezist unei partide de copiat sau transpir in asa hal incat sa ud caietul de teza? Raspunsul a venit imediat: mai bine le tin pumnii celorlalti iar eu imi vad de treaba. Imi pastrez astfel si tensiunea stabila (ca si asa o am cam mare).

Asta nu inseamna ca nu am profitat de cateva momente de neatentie ale profesorului pentru a-mi perfectiona lucrarea. Intotdeauna se poate mai bine. Asa ca, odata cu decizia grozava a liceului de a schimba fostele banci prafuite cu unele noi, situatia a devenit ceva mai simpla: lipsa unui spatiu in banca in care sa iti pui ghiozdanul si restul lucrurilor ne obliga pe toti sa stam cu cartile pe masa. Lucru permis si de profi. Si astfel, toata cautarea disperata pe sub banca dupa caiete sau carti s-a transformat intr-o simpla deschidere a manualului si o inchidere rapida, curata si cu “mainile pe masa”. Nu degeaba se spune ca lucrurile simple sunt adesea si cele mai bune.
Asta era metoda mea. Cer iertare geniilor care lucreaza cu handsfree-urile (pe vremea noastra nu existau…)