Scrisoare catre Gigi Becali

Stimate domnule Becali,

Vom încerca să vă explicăm cât mai simplu câteva lucruri de bun simţ pe care dumneavoastră ori nu le cunoaşteţi, ori vă prefaceţi că nu le ştiţi şi le ocoliţi în mod sistematic. Scopul nostru nu este să facem paradă de cunoştinţe sau să impresionăm prin talentul literar, scopul nostru este să vă semnalăm penibilul în care vă afundaţi. Nu asta ar fi problema noastră, chiar ne-ar păsa prea puţin de căderea dumneavoastră, dar ne deranjează faptul că mulţi oameni vă au drept model şi vă urmează comportamentul.

V-am admirat întotdeauna curajul cu care aţi ponegrit comunismul şi am admirat, de asemenea, curajul pe care l-au avut rudele dumneavoastră când, acum mai bine de trei decenii, s-au luptat cu Miliţia pentru a-şi păstra păşiunile din Tunari şi Pipera. Mereu am avut în minte aceste episoade demne, mult prea puţine în istoria josnică a acestui popor, şi v-am privit cu simpatie alături de partizanii de la Nucşoara, Toma Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu.

Deseori aţi vorbit despre demnitate, dar în şi mai dese rânduri nu aţi avut-o, la fel cum nu aţi avut puterea să vă recunoaşteţi limitele. Aţi fost pe rând antrenor, psiholog, manager, om politic, patron, justiţiar fără a avea nicio competenţă atestată în nici unul dintre domeniile enumerate anterior. Nu aţi înţeles că demnitatea nu se vinde precum biletele de la cinema Patria sau precum jucătorii de la Steaua, iar respectul nu se cumpără indiferent cât de muţi bani s-ar oferi. De asemenea, nu aţi înţeles că nici cunoaşterea nu se tranzacţionează, ci se acumulează în timp şi din greu, precum făceau acumulări odată fotbaliştii din trecutul glorios al Stelei, în cantonamentele de la Forban.

Nu aţi înţeles că diploma de manager sportiv, de antrenor, sau de psiholog nu se câştigă la cazinou, indiferent pe ce rivieră s-ar afla acesta. Nu aţi înţeles că aceste competenţe se dobândesc, pe bune, în ani de chin şi de învăţătură. Nu aţi înţeles că practica fără teorie este AMATORISM! Nu aţi înţeles că rudele nu pot fi transformate, precum apa în vin, din persoane credincioase în mari specialişti.

Nu aţi înţeles că aceste nepotisme nu pot creea performanţă. Dacă aţi fi citit puţină sociologie aţi fi înţeles că relaţiile dintre patron şi angajaţi cu cât sunt mai apropiate, cu atât rezultatele sunt mai proaste. Şi dacă aţi fi studiat şi puţin management într-un spaţiu academic, aţi mai fi aflat un lucru de mare valoare. Că întotdeauna, ca patron, trebuie să te înconjori de cei mai deştepţi oameni, că niciodată nu trebuie să-ţi fie frică de ei şi că trebuie să te fereşti de proşti!
Probabil aţi fi aflat şi că strategiile pe termen scurt sunt falimentare. Mai devreme sau mai târziu…

Nu aţi înţeles că fiecare etapă “arsă” din viaţa unei echipe se va resimţi mai târziu. Aţi schimbat antrenorii, la fel ca într-o clasă care are mai mulţi diriginţi pe toată durata şcolii. Deja nici nu mai contează ce fel de clasă ai, dacă este una de olimpici sau una de corigenţi. Dirigintele dispare exact când elevii ajung pe aceeaşi lungime de undă cu profesorul, iar destinele acelor copii sunt modificate.

Nu aţi înţeles că Dumnezeu se simte, nu se vorbeşte. Aţi tratat persoanele cu aroganţă, deşi smerenia este porunca de bază a creştinismului.

Nu aţi înţeles că persoanele cu adevărat importante sunt remarcate de alţii. Nu aţi înţeles că cei care vă iau scama de la rever, profită de felul dumneavoastră de a fi, afundându-vă şi mai mult în penibil. Nu aţi înţeles că trebuie să vă raportaţi la marii oameni de fotbal ca Franz Beckenbauer sau Emerich Jenei , dacă vreţi să ajungeţi vreodată la jumătatea drumului dintre dumneavoastră şi aceste veritabile personalităţi.

Nu aţi înţeles că dumneavoastră nu sunteţi un model pentru copiii care acum îşi formează preferinţele fotbalistice şi care îşi cumpără obiecte cu însemnele Stelei. Nu aţi înţeles că Dumnezeu oferă fiecărui om fărâma Sa de divinitate, dar niciodată nu oferă TOTUL unei singure persoane.

Ar mai fi multe de spus, dar timpul nu ne mai permite şi, în plus, costă bani! Pentru că totul la dumneavoastră se cuantifică. Nu aţi înţeles că sentimentele, istoria, pasiunile nu au preţ. Dar cel mai trist, nu aţi înţeles că fotbalul nu se realizează ca munca din secţia de apă deionizată.

Cu stima,
Edward Stănescu