Comentariu: Finala Cupei Liceelor la Baschet

Noua deţinătoare a Cupei Liceelor McDonald’s la Baschet (McDonald’s Basketball Cup) este echipa liceului Aurel Vlaicu, după ce a câştigat luni finala, cu scorul de 76-42, în faţa celor de la Anghel Saligny.

Acum câteva ediţii, liceul Aurel Vlaicu nici măcar nu era trecut pe harta baschetului juvenil inter-licee. În acea perioadă legea pe parchet era făcută de Spiru Haret, cu antrenorul Tudor Costescu pe banca tehnică şi cu Şandor, Tudorică în teren, de liceul Ion Luca Caragiale cu o generaţie condusă de Ştefan Robu, Ionuţ Lificiu, Dani Popescu, plus alţi jucători de valoare, de Ion Neculce, un liceu cu tradiţie în baschet, cu jucători precum Cosmin Petrescu (poreclit “Ursu” – în prezent comentator al Diviziei A la baschet la postul Telesport) , Radu Bălăceanu (un shooter extraordinar), Sergiu (“Motomarţianu’ ”), de liceul Dante Alighieri cu Alex Dănilă (actualmente la Energia Rovinari în Divizia A) şi Egor Baranovschi (Eghy sper că ţi-am scris bine numele de familie 🙂 ) , de Petru Rareş cu Dragoş Ştefănescu şi Radu Costea în teren..

Dacă dăm firul şi mai în spate şi mergem în anii ’90 avem o generaţie şi mai bună: cu Virgil Căruţaşu la Spiru Haret, cu Virgil Stănescu la Dimitrie Cantemir, cu Paul Helcioiu la RATB (Liceul 19) , plus alţi jucători pe care nu mi-i amintesc momentan.

Finala de anul acesta a adus cel mai prost nivel sportiv de când s-a înfiinţat această competiţie. Deşi jucătorii care evoluează pentru Vlaicu în Campionatul U-18, acest lucru nu s-a prea văzut. Meciul a fost sărac în faze, cu ratări monumentale chiar de sub panou, cu air-ball-uri, cu greşeli atât tehnice cât şi tactice.

Cei la Saligny, foşti jucători la BC 97, au fost depăşiţi în principal la capitolul pregătire fizică de către adversari, iar acest lucru a condus la diferenţa de 30 de puncte de la final.

Nici organizarea nu a fost una excepţională. Dacă privim în trecut, aveam o sală Floreasca arhiplină de liceeni, o promovare mult mai bună, o muzică pe măsură, deşi aveam de două ori mai puţini specialişti în PR, advertising şi comunicare…

În afara de interesul organizatorilor care era mai mare şi nivelul baschetului practicat era mai ridicat. Nu lipseau slam-dunkurile, coşurile de trei puncte şi contraatacurile purtate în mare viteză. Adică tot ceea ce înseamnă un joc de baschet modern.

Şi când ne gândim că viitorul sportului românesc este în mâinile acestor copii , lipsa de rezultate şi de performanţă nu trebuie să ne mai mire. Doar avem un Ministru al Educaţiei care scoate orele de sport (deşi în toate ţările se pune accent pe mişcare), o competiţie cu un nivel extrem de scăzut şi o organizare pe măsura jocului practicat. Deci lucrurile realizate în cel mai pur stil românesc posibil.

Partea frumoasă a acestei finale a fost reprezentată doar de spiritul fair-play al celor două echipe, de dăruirea antrenorilor şi de superbele majorete care au dezmorţit atmosfera.

Vom reveni cu părerile avizate ale unor specialişti din baschet pentru obiectivitate!

PS: Mulţumim pentru poze! Aşteptăm în continuare fotografiile voastre pe adresa edward@viatadeliceu.ro