Referat – Directia noua in poezia si proza romana

“Directia noua in poezia si proza romana” (1872) reprezinta, in conceptia culturala si estetica a lui Titu Maiorescu etapa constructiei, a afirmarii noilor valori, desi negativismul radical din articolul anterior, “In contra directiei de astazi in cultura romana” (1868), se aplica si literaturii, Maiorescu vorbind si aici de “lipsa de valoare a celor mai multi contimporani ai lui Alecsandri si Bolintineanu”, nefiind recunoscuti in campul literelor nici Balcescu, nici Kogalniceanu, abia Costache Negruzzi fiind pretuit pentru meritele limbii sale.

Cu toate acestea, aprecierile lui Titu Maiorescu sunt exacte, inca de aici el avand acea premonitie critica ce fixeaza marile valori intr-un tablou de vasta intindere al literaturii romane, in fruntea noii miscari il asaza pe Vasile Alecsandri, “cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta”, care “paruse a-si fi terminat chemarea literara”, dar acum se remarca printr-un nou suflu de creatie, prin “Pasteluri”, considerate de Maiorescu, fara greseala, “cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o podoaba a literaturei romane indeobste”.

Al doilea poet al momentului, in 1872, este Mihai Eminescu, acesta fiind chiar asimilabil integral “noii directii”, desi in cazul poetului viziunea asupra trecutului literar, in poezia “Epigonii”, publicata in “Convorbiri literare” in 1870, difera sensibil de aprecierile criticului.

Downloadat de 634 ori