Referat despre romanul “Padurea spanzuratilor”

Romanul a apărut în anul 1922, fiind anticipat de o serie întreagă de nuvele, inspirate de război: Hora morţii, Catastrofa, Iţic Strul, dezertor, etc. Cazul lui David Pop din Catastrofa a constituit un exerciţiu folositor în vederea elaborării romanului Pădurea spânzuraţilor.

Geneza:
Şi în scrierea acestui roman Liviu Rebleanu a pornit de la realitatea vieţii, mai precis de la o tristă experienţă din propria sa familie: fratele său, Emil, a fost condamnat şi executat prin spânzurat pentru că a încercat să treacă la fraţii lui români. În al doilea rând romancierul a fost impresionat de o fotografie – o pădure de spânzuraţi cehi. Aceste elemente l-au impresionat profund, dar Liviu Rebleanu a proiectat prin Apostol Bologa mai mult, decât experienţa tragică a fratelui său.
După propria sa mărturisire, romancierul a vrut să redea drama unei întregi generaţii, confruntată cu experienţa tragică a războiului: în Apostol Bologa am vrut să sintetizez prototipul propriei mele generaţii, şovăierile lui Apostol Bologa sunt şovăierile noastre ale tuturora.
Ca şi-n celelalte romane, Liviu Rebleanu abordează şi aici construcţie sferică: romanul începe şi se sfârşeşte cu imaginea simbolică a spânzurătorului. Între prima imagine – spânzurarea cehului Svoboda – şi ultima imagine – spânzurarea lui Bologa – se desfăşoară un proces chinuitor a neputiinţei de a alege între datoria de ofiţer al armatei austro-ungare şi datoria de fiu al neamului.
Pădurea spânzuraţilor este romanul unei conştiinţe, un roman al dilemelor tragice, un roman psihologic, care deschide drum larg prozei psihologice româneşti. Mai precis Pădurea spânzuraţilor este romanul clarificării unei conştiinţe. Pădurea spânzuraţilor are şi valoarea unui roman realist în măsura în care ne oferă o imagine realistă a primului război mondial.
Personajul principal este un tânăr intelectual, Apostol Bologa. La începutul romanului apare-n ipostaza de ofiţer, care îşi îndeplineşte exemplar toate atribuţiile. Ca membru în Curtea Marţială, a participat la judecarea cehului Svoboda, care a încercat să dezerteze din armata austro-ungară, refuzând să lupte împotriva neamului său.
Judecarea, condamnarea şi pedeapsa i se par lui Bologa pe deplin justificate. Totuşi graba şi zelul pe care le dovedeşte, sugerează parcă dorinţa de a nu se gândi, de a se lăsa dus de evenimente. Trezimea personajului începe din momentul în care întâlneşte privirea condamnatului la moarte, care i se prelinse în suflet ca i imputare (reproş) dureroasă.
Expunerea lineară, cronologică, este întreruptă prin paranteze reprospective, care luminează copilăria şi adolescenţa lui Bologa.

Downloadat de 424 ori