Referat despre Camil Petrescu, dramaturg

Pe lângă romane Camil Petrescu a scris şi drame printre care amintim “Jocul ielelor”, “Danton”, “Bălcescu”, “Caragiale în vremea lui”, “Suflete tari”.
Până la forma definitivă opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitivă să fie publicată în 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor.
Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otrăvirea unei familii care venise la Bucureşti cu mari planuri de îmbogăţire, care nu se realizează. Acest fapt divers apare în piesă cu o semnificaţie sporită fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsă pe drumuri.
Subiectul este exprimat într-o mărturisire a autorului care era student la filozofie în 1916 şi s-a întors de la o bătaie cu flori la Şosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenţa între cei bogaţi şi mutilaţi de război care stăteau pe margine şi privea. Camil Petrescu spune “în ziua aceea s-a desprins în mine însuşi autorul dramatic şi într-o săptămână lucrând însetat zi şi noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia să fie drama imperativului violent şi categoric al dreptăţii sociale.
În ce priveşte semnificaţia poeziei ea prezintă tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa şi care caută în mişcarea muncitorească, socialistă o soluţie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradicţii interioare.
Acţiunea este declanşată de campania de presă susţinută de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea socială împotriva ministrului de justiţie Şerban Saru Sineşti, hoţ şi criminal. Campania este dusă de Gelu Ruscanu în numele ideii de justiţie absolută, despre care el afirmă “numai ea poate închega conştiinţele într-o luptă atât de grea ca a noastră.
Conflictul principal izbucneşte în momentul în care Gelu Ruscanu vrea să publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sineşti. Publicării scrisorii i se opune militanţii socialişti care voiau să obţină eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire între două idei: ideea de dreptate absolută, susţinută de Gelu Ruscanu şi care spunea că dreptatea este de-asupra noastră. Este una pentru toată lumea şi pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este susţinută de Praida care este adeptul dreptăţii de clasă impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem că Gelu Ruscanu judecă oamenii în funcţie de ideea sa despre o justiţie universală deasupra mentalităţii realităţilor, pe când Parida apreciază utilitatea unui fapt în funcţie de folosul pe care îl aduce clasei.

Downloadat de 132 ori