Referat despre basmul “Povestea lui Harap-Alb”

Cei patru mari clasici ai noştri, atât de diferiţi ca formaţie, viziune asupra lumii, manieră stilistică, au mai multe puncte comune decât se crede îndeobşte.
Concepţia despre artă, religiozitatea cu care abordau problemele scrisului, respectiv pentru limbă, cultivarea valorilor morale moderne etc. sunt doar câteva dintre ele. Fapt e că au cunoscut deopotrivă fascinaţia basmului. Fără îndoială, Povestea lui Harap-Alb poartă în sine schema generală a basmului, dar, mai ales, e evident geniul verbal al lui Creangă, ştiinţa lui de a-şi subjuga ascultătorii / cititorii, povestea fiind tot o “amintire”.
Motivele basmului sunt cele cunoscute: împăratul fără urmaşi pe linie bărbătească, motivul alegerii fiului vrednic de a fi împărat, prima probă, sfaturile date de Sfânta Duminică fiului milostiv, alegerea calului (cu proba jăratecului), trecerea primei probe de către Prâslea (mezinul), călătoria, supunerea prin vicleşug şi ameninţări (motivul spânului), motivele încercărilor / probelor diferite, motivul prieteniei şi al ajutoarelor, dragostea, pedepsirea celui rău, căsătoria. Predomină însă motivul omului bun şi milos, menit să aibă o viaţă fericită după încercări dure, pe care le depăşeşte ajutat fiind de divinitate (“…puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb…”), de oameni, de animale, de gâze, de elemente magice. Harap-Alb e un tânăr obişnuit (plânge, se lamentează, e nervos, loveşte calul, e supus, îşi respectă cuvântul dat, se sperie, e gata să renunţe, se îndrăgosteşte, e cinstit, fără nici un fel de putere magică). Pe deasupra se şi amuză grozav — ca un copil — în compania uriaşilor cu care se va împrieteni. Nu e nimic schematic în cuprinsul motivelor, totul decurge ca în gândirea ţăranului (ca dealtfel şi în poeziile lui Goga, Coşbuc, Sadoveanu).
Ce e strict popular în “Povestea lui Harap-Alb”? La o lectură grăbită s-ar părea că totul, din moment ce motivele impun derularea acţiunii / naraţiunii. Se adaugă tema cunoscută: binele va izbândi în lupta cu răul, chiar dacă sunt necesare, pentru iniţierea eroului, probe de inteligenţă, vitejie, agerime, înţelegere, răbdare.
Personajele sunt alese din lumea satului / a basmului, ajutoarele au aceeaşi sorginte, limbajul poartă marca oralităţii (a unei oralităţi trecute prin filtrul lui Creangă), totul e tipic, tiparele se văd pretutindeni.
Originalitatea lui Creangă. Basmul e teritoriul copilăriri, presupune ieşirea, prin real, în imaginar, orice situaţie având rezolvări imediate, pozitive. Imaginarul e la Creangă un prilej de a hiperboliza şi de a aşeza în plină lumină comicul şi consideraţiile implicate spontan: accentele morale, credinţele, superstiţia, dar şi trimiterile spre cotidian. Chiar din introducere — după clişeul iniţial — ni se relatează despre războaie şi primejdii ce pot împiedica pe oamenii aflaţi la mari depărtări să intre în contact.

Downloadat de 528 ori