Referat – Demonstratie Izvorul noptii

Poezia “Izvorul Nopții” face parte din volumul de debut “Poemele lumii” (1919), structurată pe doua teme – iubirea și natura.
Titlul poeziei “Izvorul Nopții”, constituit din două substantive, dintre care cel de-al doilea are formă de genitiv, este o metaforă care semnifică ochii iubitei și al cărei sens este descifrat din întregul discurs liric, bazat pe antonimia “lumină-întuneric”
Această poezie cu tematică erotică începe printr-o invocație retorică realizată prin adjectivul substantivizat “frumoaso”, în vocativ, prin care autorul își exprimă profund sentimentul de admirație față de ființa iubită. Simetric, poezia se încheie cu o invocație retorică “lumina mea” – prin care sentimentul se menține, iar creația dobândește unitatea compozițională prin acest paralelism sintactic.
Poezia este alcătuită din două secvențe: o frază amplă și o propoziție dezvoltată. Fraza transmite, prin propoziția principală, o constatare obiectivă – culoarea neagră a ochilor – dar și sentimentul de admirație al îndrăgostitului față de ființa iubită, față de frumusețea ei, pe care o percepe subiectiv, într-o anumită circumstanță temporală.
Propoziția dezvoltată din final “Așa-s de negri ochii tăi/ lumina mea” este o concluzie afectivă, a discursului liric anterior prin care se verifică premisa de la care s-a plecat – frumusețea și ochii negri ai iubitei.

Downloadat de 999 ori