Referat – Comediile domnului Caragiale

Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă de Titu Maiorescu din dorinţa de a-l apăra pe I. L. Caragiale de atacurile din presa vremii care-l acuzau de imoralitate (datorată prezenţei unei lumi de joasă speţă în piesele sale: oameni “viţioşi sau proşti”, amor nelegiuit etc.). Pornind de la constatarea că tipurile şi situaţiile din sfera timpului, Maiorescu atrage atenţia că artistul recreează realitatea dintr-o perspectivă ideal-artistică, fără nicio preocupare practică.

Stratul social luat sub observaţie de Caragiale în aceste comedii este cel de jos, iar aspectele prezentate sunt tipice, există la toată lumea, autorul dramatic descoperind existenţa unei societăţi în toată veridicitatea ei, “sub formele unei spoieli de civilizaţie occidentală, strecurată în mod precipitat până în acel strat şi transformată într-o adevărată caricatură a culturei moderne.” Tipologia personajelor este, de asemenea, diversă, caracterizată cu o intuiţie şi o fervoare critică de-a dreptul remarcabile.

În studiul său, Maiorescu precizează faptul că societatea, împreună cu opinia publică, consideră drept trăsătură caracteristică a comediilor lui Caragiale trivialitatea, însă argumentele şi comparaţiile aduse pe parcursul articolului au întemeiat concluzia că în lumea artei nu poate fi vorba de “trivial”, ci fiecare scriitor are dreptul său literar incontestabil.

Titu Maiorescu enunta in acest articol, aparut in anul 1885, cand Caragiale era contestat vehement pentru trivialitate si imoralitate, teoria inaltarii impersonale prin arta: “«O noapte furtunoasa», «Conul Leonida fata cu reactiunea», «O scrisoare pierduta», «D-ale carnavalului» — cine din cei ce se duc la teatrul roman nu a vazut una sau alta din aceste comedii? Multi cunosc pe cea dintai, mai toti pe cea de-a treia si cativa pe celelalte.” Criticul spune de la inceput ca acestea merita sa fie “laudate – toate fara exceptie”. Dupa cum se stie, “Scrisoarea pierduta” a avut un mare succes, la fel si “O noapte furtunoasa”, in timp ce “Conul Leonida fata cu reactiunea” nu a avut priza la public, iar “D-ale carnavalului” a fost chiar fluierata.

Piesele lui Caragiale au fost acuzate de imoralitate, desi veridicitatea tipurilor supuse analizei este remarcabila: “Lucrarea d-lui Caragiale este originala; comediile sale pun pe scena cateva tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul infatisarii lor in situatiile “anume alese de autor.”

Downloadat de 1476 ori