Referat caracterizare Popa Tanda

Popa Tanda este personajul principal al nuvelei „Popa Tanda” de Ioan Slavici. Este un personaj eponim pentru ca da numele nuvelei. Titlul este construit dintr-un substantiv comun „popa”, nume de profesie si substantivul propriu „Tanda” , porecla data preotului Trandafir de catre sateni. Porecla este un derivat ironic de la verbul „a tandali”.
In nuvela apar personaje secundare: preoteasa, Marcu Florii, clopotarul Cozonac si personaje episodice: Trandafirica, Costel, Mariuca. Rolul acestor personaje este de a desavarsi portretul eroului principal. Parintele este un personaj rotund, adica evolueaza, poate emotiona si isi poate asuma roluri tragice. Astfel totul se transforma intr-o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubire de semeni.
La inceput parintele este caracterizat direct de catre narator. Acesta ne spune ca parintele „este cam greu la vorba si aspru la judecata”. Afirmatia sugereaza intransigenta morala si spiritul critic al personajului. Portretul fizic tine tot de caracterizarea directa fiind succint. Parul si barba parintelui incaruntesc in timp, dar rasul si vorba ii raman aceleasi.
Marturia oamenilor din Saraceni dupa prima predica, este tot un mijloc al caracterizarii directe. Satenii se mira de de predica si spun ca asa un preot „n-a mai fost prin Saraceni”. Consemnarea actiunilor si atitudinilor eroului este un mijloc al caracterizarii indirecte. Parintele incearca toate mijloacele pentru a-i face pe saraceni sa-si schimbe viata si mentalitatea.

Downloadat de 318 ori