Pompeius

Steaua lui Pompeius, tânărul venit din Picenum, ţinut situatîntre munţii Apenini şi Marea Adriatică, atinge pentru o clipă măreţia. In timp ce el ocupă avanscena politică, răscoala lui Spartacus zguduie lumea italică. Spartacus se prăbuşeşte învins de Crassus. În fata lui Pompeius se ridică Crassus, cel mai bogat om al vremii. Senatul îi reconciliază pentru a scăpa de dictatura militară. Din concesii în concesii, puterea senatului slăbeşte din zi în zi. Pompeius atrage de partea sa plebea, care îl susţine în campaniile militare, oferă cavalerilor avantaje financiare. Îi distruge pe piraţi, îl alungă pe Mithriadates din regatul săui, supune Armenia, îşi urmează drumul spre Caucaz şi Marea Caspică. în 64 a. Chr., cucereşte Syria, năvăleşte în Iudeea, cucereşte Ierusalimul. Ajunge să deţină supremaţia militară. Câştigurile acestei campanii au fost enorme: au apărut trei noi provincii romane: Creta, Bithynia şi Syria; s-a instituit un control roman de la
Moartea lui Crassus şi victoriile lui Caesar au condus la destrămarea triumviratului. Senatul îl alege pe Pompeius {\em consul sine collega} şi îl demite pe Caesar printr-un senatus consultum ultimum.
Izbucneşte războiul civil. Bătălia decisivă se dă la Pharsalus. învins, Pompeius se retrage în Aegyptus, unde e asasinat de regele Ptolemaeus XIII. Pompeius a fost un mare general, dar nu s–a ridicat, ca om politic, la înălţimea lui Caesar.