Depresiunea Colinară a Transilvaniei

Depresiunea Transilvaniei

Depresiunea Transilvaniei este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Are un relief colinar, de unde denumirea de “colinara”, care i se poate atribui depresiunii intercarpatice a Transilvaniei.
Este marginita de cele trei ramuri carpatice, care isi iau numele dupa pozitia fata de aceasta zona depresionara: Carpatii Orientali (in est), Carpatii Meridionali (in sud) si Carpatii Occidentali (in vest).
Spre nord-vest exista o legatura mai larga cu Dealurile si Cimpia de Vest pentru jugul intracarpatic
Relief si subdiviziuni
Depresiunea Transilvaniei reprezinta o regiune mai scufundata a structurilor geologice care alcatuiesc Carpatii.
Fundamentul ei, alcatuit din sisturi cristaline si conglomerate cretacice, se afla la o adincime de 4.500 m, ceea ce arata ca, la sfirsitul Cretacicului, aceasta arie carpatica a inceput sa sufere o scufundare; scufundarea a fost lenta, judecind dupa sedimentele paleogene si neogene, dispuse in succesiuni continue si care au umplut depresiunea din baza spre partea superioara.
Ultimele sedimente (pliocene) s-au depus pe margini, in legatura cu ariile pe unde s-a retras marea pliocena (pe Somes, Mures, Olt).
Ridicarea succesiva a Carpatilor, incheiata la sfirsitul Pliocenului, a antrenat si Depresiunea Transilvaniei in aceasta miscare ascendenta si a determinat transformarea ei integrala in uscat.
In est, eruptia lantului vulcanic a complicat putin structura sedimentelor subiacente anterioare, curgerile de lave, care au acoperit pe alocuri stratele sedimentare, formind un relief de platouri usor inclinate.
Pe margini, o data cu ridicarea zonei montane, s-au activat cutele diapire (cu simburi de sare), care au ajuns pina la suprafata (la Praid, Turda, Ocna Dej, Cojocna, Ocna Mures, Ocna Sibiului).
Datorita evolutiei si structurii geologice, depresiunea colinara a Transilvaniei este formata din doua zone relativ concentrice, diferite: in centru o zona de structuri cvasiorizontale, pe alocuri boltite sub forma domurilor, iar in exterior o structura cutata (mai slab in vest si sud si mai accentuat in est).
Zona centrala da un relief orizontal si domol, asemanator unui relief de podis (Podisul Transilvaniei), iar zona cutata, la contactul cu aria montana, da o zona a depresiunii submontane (in vest si sud) sau o succesiune de depresiuni si dealuri (in est), asemanatoare Subcarpatilor.
Depresiunile submontane din vest si sud sint: Depresiunea Almasului Depresiunea Iara (marginita de Dealul Feleacului), culoarul Turzii si culoarul Alba Iulia – Turda (despartite de Dealul Mahaceni), Depresiunea Sibiului (pe Cibin) si Depresiunea Fagarasului (pe Olt). Acestea sint depresiuni de contact cu acumulari piemontane, terase fluviale (pe Aries si Mures) si glacisuri-terasa fluvio-glaciare (in Depresiunea Fagarasului).
In partea de est exista o succesiune de depresiuni si dealuri care creeaza un relief asemanator Subcarpatilor, de unde denumirea de Subcarpatii Transilvaniei.
Aceasta succesiune cuprinde, dinspre lantul vulcanic spre podis, tipurile clasice: depresiuni submontane, dealuri “interne”, depresiuni intracolinare, dealuri “externe” (care reprezinta deja marginea Podisului Transilvaniei):
a) depresiunile submontane sint: Bistrita, Valeni de Mures, Praid, Odorheiu Secuiesc, Homoroadelor si Hoghiz;
b) dealurile situate spre interior (dealuri “interne”) sint Magura Rez, Dealul Siclodului, Dealul Bicheci ( 1.080 m, cel mai inalt deal din Depresiunea Transilvaniei), Firtus, Sinioara, Nadascut;
c) depresiunile intracolinare, situate spre zona de podis sint: Dumitra, Voivodeni, Magherani – Atid si Cristuru Secuiesc;
d) spre podis o serie de dealuri (Dealul Homat, Dealul Sieului s.a.) leaga aceasta zona cutata de structura orizontala din centru.

Podisul Transilvaniei, situat in interior, este format din:
a) Podisul Someselor, traversat de Somes (intre Dej si Jibou) cu altitudini de 500 – 600 m (altitudinea maxima 694 in Dealul Bobilna); mentionam patrunderea unei structuri montane (Culmea Breaza, 974 m), care inchide o depresiune de trecere spre podis (Depresiunea Lapusului);
b) Cimpia Transilvaniei, intre Somes si Mures, o “cimpie” in sens agricol, ea fiind o regiune deluroasa relativ neteda, cu vai scurte pe care s-au amenajat iazuri;
c) la sud de Mures, Podisul Tinavelor, Podisul Hirtibaciului si Podisul Secaselor.

Clima si hidrografia
Depresiunea colinara a Transilvaniei se inscrie in tipul climatului de dealuri (in cea mai mare parte de dealuri joase; dar si de dealuri inalte), avind iarna un climat de adapost,. datorita pozitiei din interiorul arcului carpatic; are totodata influente oceanice, cu un climat umed si moderat termic.
Precipitatiile insumeaza 600-800 mm anual. Predomina Vinturile de Vest, iar in Depresiunea Fagaras se manifesta Vintu Mare (un vint de tip foen.
Depresiunea colinara a Transilvaniei are o bogata retea de riuri, colectata de trei mari cursuri de apa: Somesul si Muresul, care apartine grupei de vest si Oltul, care apartine grupei de sud. Somesul se formeaza chiar in Depresiunea Transilvaniei, prin unirea Somesului Mic (cu izvoare in Muntii Apuseni) si a Somesului Mare (care izvoraste din Muntii Rodnei), fiecare primind o serie de mici afluenti.
Principalul riu din Depresiunea Transilvaniei este Muresul, care o strabate pe directia NE-SV si primeste afluenti mai importanti pe Tirnava (formata la Blaj, prin unirea Tirnavei Mari cu Tirnava Mica), Secasut, Sebesul, Ariesul si Ampoiul. In sud depresiunea este strabatuta de Olt, care aduna toate riurile ce coboara din Fagaras, precum Homoroadele (Mare si Mic), Cibin cu Sadu si Hirtibaciu.
Mentionam lacurile formate pe masivele de sare (Ocna Sibiului, Ocna Dej, Turda, Sovata), iazurile (prezente indeosebi in Cimpia Transilvaniei: Geaca, Zau, Catina), lacurile hidroenergetice (in constructie pe Olt si in Depresiunea Fagaras).

Vegetatia, fauna, solurile, monumentele naturii.
Vegetatia si fauna sint caracteristice padurilor de foioase.
Solurile cele mai raspindite sint cernoziomurile levigate bogate in humus si cu fertilitate ridicata (in Cimpia Transilvaniei), solurile argiloiluviale, soluri brune si brune-acide (cambisoluri).Exista citeva rezervatii naturale: Finatele Clujului; Poiana Narciselor (in apropiere de localitatea Vad, cu inflorire in jurul datei de 20 mai), Padurea Mociar; Lacul fara fund de la Ocna Sibiului, Ripa Rosie (linga Sebes), vulcanii noroiosi de la Hasag.
Populatia si asezarile omenesti
Teritoriul Depresiunii Transilvaniei, fiind situat in plina zona carpatica inconjurata de o “coroana de munti” ca o cetate naturala, si beneficiind de condiliile naturale deosebit de favorabile, a constituit un teritoriu de straveche, continua si intensa populare umana, din cele mai vechi timpuri istorice pina astazi.
Este suficient sa amintim numeroasele descoperiri arheologice din paleolitic si neolitic, apoi puternica umanizare din perioada daco-romana; Transilvania a constituit centrul geografic si economic al statului dac, apoi al provinciilor romane de la nord de Dunare; asezarile urbane ale perioadei daco-romane (Apulum – Alba Iulia, Potaiassa – Turda, Napoca – Cluj-Napoca, Cedonia – Sibiu, Brucla – Aiud au stat la baza retelei de orase din evul mediu, iar Depresiunea Transilvaniei, impreuna cu aria montana si zonele circumcarpatice reprezinta nucleul de formare a poporului roman.
In feudalism si epoca moderna, Depresiunea Transilvaniei si spatiul adiacent au cunoscut o importanta dezvoltare economica, legata in principal de utilizarea agricola a terenurilor si valorificarea resurselor subsolului. Condiliile istorico-sociale din diferite perioade au facut ca, pe linga romani, sa se stabileasca aici, in anumite momente istorice, maghiari, secui, germani si alte nationalitati.
In prezent Depresiunea Transilvaniei este o regiune intens populata. Densitatea populatiei este mai mare in bazinul mijlociu al Muresului (100-150 loc/Km2) si in jurul marilor orase, si mai redusa in Podisul Hirtibaciului si o parte din Podisul Secaselor.
Orasele principale din Depresiunea Transilvaniei sint: Cluj-Napoca (328.000 loc.), Sibiu (170.000 loc.), Tirgu Mures (164.000 loc.), Bistrita (88.000 loc.), Alba Iulia (71.000 loc.), Medias (64.000 loc.), Turda (61.000 loc.); la acestea se adauga orase mijlocii (intre 20.000 – 50.000 locuitori) cum ar fi: Fagaras (45.000 loc.), Odorheiu Secuiesc (40.000 loc.), Dej (41.000 loc.), Reghin (39.000 loc.), Sighisoara (36.000 loc.), Tirnaveni (30.000 loc.), Sebes (30.000 loc.), Aiud (32.000 loc.), Cimpia Turzii (29.000 loc.), Gherla (26.000 loc.), Blaj (23.000 loc.); exista si orase mici (sub 20.000 locuitori), care completeaza reteaua de mai sus: Cisnadie, Ocna Mures, Agnita, Nasaud, Jibou, Sovata, Cristuru Secuiesc, Ludus, Beclean, Victoria, Talmaciu, Dumbraveni, Iernut, Rupea, Copsa Mica, Ocna Sibiului, Avrig.
Orasele principale au fost prezentate succint in partea generala. Orasele mijlocii si mici au profiluri urbane, economice si functionale proprii, cu numeroase trasaturi specifice, pe care le vom sublinia pe scurt.
Cimpia Turzii este, cunoscut prin “industria sirmei”, in perioada interbelica fiind unul dintre putinele centre siderurgice ale tarii; orasul si-a modernizat infrastructura urbana, este nepoluat (in comparatie cu Turda) si are o zona industriala bine conturata teritorial.
Aiud, cu origini in antichitate (Brucla), are in partea centrala un aspect medieval; intreprinderea metalurgica a supradimensionat functia industriala; este si un centru de vinificatie, care utilizeaza resursele viticole din apropiere.
Sebes, oras initial intarit, cu aspect medieval si cu o prezenta saseasca importanta, este cunoscut in prezent prin combinatul de industrializare a lemnului si industria de marochinerie.
In jurul Sibiului exista un interesant sistem de orase satelit: Cisnadie (industria de covoare), Ocna Sibiului (oras-statiune ce valorifica lacurile sarate, in antichitate si evul mediu centru de extractie a sarii), Talmaciu (cu industria de prelucrare a linii si lemnului), Avrig (cu industria sticlei si intreprinderea mecanica de la Mirsa).
Activitatea urbana si industriala a “Tarii Fagarasului” este concentrata in orasul Fagaras (cu aspect initial medieval, in prezent cu ramuri ale industriei chimice) si Victoria (un oras complet nou, cu ramuri ale aceleiasi industrii chimice).
Odorheiu Secuiesc, cu o populatie predominanta secuiasca, are si ramuri industriale specifice (industria de prelucrare a bumbacului, industria lemnului, constructii mecanice); Reghin este cunoscut prin industria de prelucrare a lemnului de rezonanta. Bistrita s-a dezvoltat foarte mult atit economic cit si urban; populatia s-a dublat in ultimele doua decenii, iar industria are un profit diversificat (electrotehnica, lemn, materiale de constructie, textile, produse alimentare, articole de ceramica fina, sticlarie); Nasaud, vechi centru cultural, are un profil industrial mai modest. Beclean, desi cu o populatie relativ redusa numeric, este un centru industrial activ (cu industrie siderurgica, industria inului, prelucrarea lemnului) si un nod feroviar.
Dej, desi are o pozitie geografica deosebita (la confluenta Someselor si a unor cai rutiere si feroviare foarte importante), traditii urbane si industriale (prelucrarea lemnului), s-a dezvoltat mai putin in ultima perioada. Asemanator orasul Gherla, tot cu profil industrial, centrat pe prelucrarea lemnului.
Orasul “dublu” Ludus-Iernut, intersectat de Mures, are o industrie notabila (extractia gazului metan, termoenergie, industria inului, zaharului si a produselor lactate, industria materialelor de constructie, prelucrarea cauciucului).
Tirnaveni are un profil economic preponderent de industrie chimica (carbid, acid sulfuric, materiale plastice, produse clorosodice).
Blaj, la confluenta Tirnavelor, denumit “Mica Roma” de Mihai Eminescu, are si in prezent functii culturale, de invatamint, la care s-au adaugat functii industriale (prelucrarea lemnului, metalurgie, materiale de constructie).
Copsa Mica, situat in apropiere de Medias, este cunoscut prin industrii de traditie (negru de fum, acid sulfuric, prelucrarea zincului), dar si prin gradul inalt de poluare si distrugere a mediului.
Sighisoara, cu aspecte medievale, are industrii supradimensionate (utilaje tehnologice, materiale de constructii, textile, ceramica fina, prelucrarea bumbacului, industria fibrelor sintetice la Albesti, produse lactate), care se afla in prezent in proces de transformare; are un potential turistic deosebit, dar dotari reduse.
Dumbraveni, situat pe Tirnava Mare intre Sighisoara si Medias; a fost initial o localitate cu o importanta populatie armeneasca.
Cristuru Secuiesc este cunoscut indeosebi prin extractia gazului metan, iar Agnita prin industria de incaltaminte si marochinerie.
Asezarile rurale din Depresiunea Transilvaniei au si ele unele aspecte specifice. In Podisul Tirnavelor si Hirtibaciului sint frecvente asezarile compacte, cu un nucleu initial fortificat (Apold, Biertan, Cetatea de Balta, Vurpar etc.).
In Cimpia Transilvaniei si dealurile dintre Nasaud si Bistrita predomina asezarile adunate, dar exista si localitati rurale dispersate.
Exista, de asemenea, localitati rurale cu functii urbane notabile: Teius (industria zaharului si mare nod feroviar), Teaca, Band (ambele in Cimpia Transilvaniei), Prundu Birgaului (cu industria lemnului si hirtiei), Petresti (cu industria hirtiei), Saliste (linga Sibiu, cu industria linii), Albesti (linga Sighisoara, cu industria de fibre de matase artificiala), Hoghiz (cu industria cimentului), Apahida (nod feroviar), Aghiresu (extractia caolinului, producerea cernelei).
Resursele si activitatile industriale
Depresiunea Transilvaniei dispune de gaz metan, carbuni (in cantitati mici), sare, precum si o serie de resurse fizico-geografice (hidroenergie, pasuni, paduri, izvoare minerale etc.
Gaz metan se extrage din domuri la Sarmasu, Zau de Cimpie, Medias, Nades, Deleni etc.; iar carbune brun in bazinul Almasului (Cristoltel, Ticu, Tamasa). Este cunoscut ca Depresiunea Transilvaniei da intreaga productie de gaz metan a tarii. In prezent centrul de coordonare al activitatii de extractie si distribuire a gazului metan (prin conducte) este la Medias.
Energia electrica se produce la Singeorgiu de Padure – Fintinele, Ludus – Iernut, precum si in alte termocentrale mai mici.
Metalurgia feroasa este prezenta la Cimpia Turzii, Beclean, iar metalurgia neferoasa la Copsa Mica (prelucrarea zincului).
Industria constructoare de masini produce: utilaj minier, masini-unelte (prese hidraulice) masini si utilaje agricole, aparatura de masura si control (la Sibiu); utilaj si echipament industrial pentru dotarea altor ramuri (Cluj-Napoca, Tirgu Mures, Sighisoara), produse electrotehnice (Cluj-Napoca, Tirgu Mures, Bistrita), autobasculante si remorci (la Mirsa), bunuri metalice de uz gospodaresc (la Medias).
Pe baza sarii extrasa la Ocna Mures, Praid, Ocna Dej se fabrica produse clorosodice la Ocna Mures, Turda, Tirnaveni; alte produse chimice sint: acid sulfuric (Copsa Mica), ingrasaminte azotoase (Tirgu Mures, Victoria, Fagaras), ingrasaminte chimice concentrate complexe (Tirgu Mures), negru de fum pentru obtinerea cauciucului sintetic (Copsa Mica), prelucrarea cauciucului (Ludus), inlocuitori ai pielii (Orastie), materiale plastice (Tirnaveni si Victoria), celuloza si hirtie (Dej si Petresti), produse farmaceutice (Cluj-Napoca si Tirgu Mures), produse cosmetice (Cluj-Napoca).
Industria lemnului este reprezentata prin: cherestea de rasinoase (Reghin si Talmaciu), cherestea de foioase (Orastie); combinate de prelucrare complexa a lemnului (Gherla; Reghin; Blaj, Sebes), articole de sport si instrumente muzicale (Reghin).
Industria materialelor de constructii produce: var (Tirnaveni), ciment, var si ipsos (Turda), caramizi si tigla (Turda, Alba Iulia, Sighisoara, Tirnaveni, Cluj-Napoca, Cimpia Turzii, Sintimbru), caramizi refractare (Alba Iulia), faianta si portelan (Cluj-Napoca, Alba Iulia, Turda, Tirnaveni, Sighisoara, Sibiu, Bistrita); geamuri (Medias, Tirnaveni); sticlarie (Sighisoara, Avrig, Bistrita); cristaluri (Medias).
Bine dezvoltate sint ramurile: usoara si alimentara.
Industria usoara este prezentata prin: industria bumbacului (la Medias, Sighisoara, Talmaciu, Cisnadie, Odorheiu Secuiesc), industria linii cu vechi traditii in zona Sibiului (Sibiu, Cisnadie, Talmaciu, Orlat, Saliste), industria inului si cinepii (Dumbraveni, Beclean Sighisoara, Ludus), matase artificiala (Albesti, Sibiu, Cisnadie), tricotaje Cluj-Napoca), confectii (Cluj-Napoca, Tirgu Mures etc.
Industria alimentara este reprezentata prin: morarit si panificatie (Sibiu, Cluj-Napoca, Tirgu Mures), fabrici de zahar (Tirgu Mures, Ludus, Teius), conserve si preparate din carne (Sibiu, Medias, Cluj-Napoca), conserve de fructe (Bistrita. Dej).
Agricultura
Agricultura dispune de un fond funciar mediu, dar foarte diferentiat: in lungul vailor, in depresiuni, Cimpia Transilvaniei si Podisul Secaselor predomina terenurile arabile cultivate cu cereale, plante tehnice (sfecla de zahar si, indeosebi, plante furajere), iar in celelalte regiuni terenurile ocupate de vii si pomi fructiferi, pasuni si finete naturale: pe intinderi mai mari, in partea de est, apar suprafete forestiere importante.
Un important loc detine viticultura si pomicultura. Se remarca podgoria Tirnave – Alba Iulia, cu centrele viticole: Alba Iulia, Sard, Ighiu, Craciunel, Jidvei s.a. si podgoria Lechinta.
Un sector important al agriculturii il reprezinta cresterea animalelor bovine (indeosebi in partea estica), ovine (mai ales in sud), porcine, pe baza de cartofi, indeosebi in Cimpia Transilvaniei si Podisul Hirtibaciului.

Downloadat de 332 ori