Lumina

Lumina este una dintre formele importante de energie. Fara energia eliberata de soare viata pe Pamant nu ar fi posibila. Pe de alta parte, lumina este radiatia care ne da posibilitatea sa vedem. Majoritatea obiectelor din jurul nostru le vedem datorita luminii pe care o reflecta. Atunci cand lumina obiectelor ajunge la ochiul nostru le vedem.
De obicei lumina stralucitoare a soarelui este considerate ca fiind pura sau alba. Insa acest lucru nu este adevarat deoarece lumina alba este de fapt o combinatie de mai multe culori. Culorile componente luminii albe se pot vedea cu ochiul liber atunci cand razele de soare lumineaza picaturile de ploaie, acest fenomen putand fi observat sub forma unui curcubeu.
Lentilele din aparatele de fotografiat si din instrumentele optice formeaza imagini deviand radiatiile luminoase. Lentilele simple confectionate produc franjuri colorati pe marginea imaginilor pe care le formeaza deoarece deviaza radiatiile colorate mai mult sau mai putin. In echipamentele de calitate, acest defect este eliminate folosind doua lentile suprapuse, astfel incat prima lentila descompune lumina alba in radiatii colorate, eliminand acele margini franjurate.
Precum a aratat Newton, lumina alba poate fi produsa combinand radiatiile celor sapte culori ale curcubeului, insa exista o cale si mai simpla de a face acest lucru. Radiatiile rosii, verzi si albastre pot fi combinate astfel incat sa se obtina lumina alba, aceste trei culori fiind denumite culorile primare ale luminii. Prin combinarea lor in diverse moduri se pot obtine alte culori.
Aproximativ in secolul III i.e.n., grecii au dedus ca lumina e emisa de corputi luminoase, cum ar fi soarele sau carbunii incinsi, insa modul in care radiatiile luminoase se formeaza si se deplaseaza in spatiu a ramas un mister secole de-a randul. Chiar si in zilele noastre aceasta problema a ramas neinteleasa de catre oamenii de stiinta.
In anii 1600, Isaac Newton sia ltii credeau ca lumina este compusa din particule ce se misca cu viteza mare, particule denumite corpusculi. O alta opinie despre compozitia luminii ii apartine olandezului Christian Huygens si adeptilor sai. Acestia considerau ca lumina e alcatuita dintr-o succesiune de unde.
In 1801, in urma unei serii de experimente cu privire la difractia luminii, savantul englez Thomas Young a explicat aceasta plecand de la presupunerea ca lumina se propaga sub forma de unde. Difractia luminii este definita ca fiind un fenomen prin care lumina , in loc sa se propage in linie dreapta, se imprastie usor la trecerea printr-o fanta ingusta.
In anul 1860 savantul scotian James Clerk Maxwell a sustinut ca lumina este o forma particulara a energiei electromagnetice , aceasta deplasandu-se sub forma de unde.
Cu toate acestea, la inceputul secolului XX, savantul german Max Plank a demonstrat ca energia radiatiilor e formata din mici cantitati de energie, numite cuante. Pe aceasta ipoteza se bazeaza teoria cuantica a luminii emisa de Plank, teorie pentru care a primit premiul Nobel pentru fizica in 1918. Cuanta de energie luminoasa este o particular denumita foton. Intotdeauna lumina emisa sau absorbita se comporta ca un curent de fotoni.
Asemenea electricitatii, lumina poate fi generata cu ajutorul altor forme de energie. Soarele produce lumina si alte radiatii electromagnetice ca urmare a unor reactii nucleare puternice care transforma hidrogenul in heliu. Atunci cand carbunii sau lemnele ard, energia chimica a combustibilului se transforma in caldura si lumina. La trecerea curentului printr-un filament metalic, becurile transforma energia in lumina si caldura.