Mitul peşterii – Cunoaştere şi adevăr – Eseu –

Mitul este o povestire dincolo de lumea profană, care pune în legătură cele trei axe temporale: ceea ce s-a întâmplat, ceea ce se întâmplă şi ceea ce se va întâmpla (trecut, prezent, viitor), conferindu-i astfel un caracter durabil. Mitul peşterii este o lucrare ce a persistat în timp, fiind universal-valabilă pentru fiecare perioadă a omenirii. Platon rămâne în istorie, filosofie, istoria filosofiei prin ideile promovate, încercând să dea un sens existenţei, cunoaşterii, adevărului numai pentru cei capabili să îl înţeleagă şi să pătrundă în lumea sa abisală.
Omul a fost avid de cunoaştere dintotdeauna, iar Platon reuşeşte să scoată în evidenţă această trăsătură a oamenilor; în momentul în care unul din oamenii din cavernă se dezleagă, întorcând capul spre lumină şi orbind, începe o lungă călătorie spre un adevăr incert şi necunoscut, singurul mod de a accede la acesta fiind paşii treptaţi ai cunoaşterii (ieşirea din obscuritate, orbirea la contactul cu lumina, ieşirea din peşteră la lumina nopţii, cunoaşterea soarelui – Binelui – şi a luminii sale, întoarcerea şi orbirea în peşteră, împărtăşirea experienţei dobândite, marginalizarea şi/sau uciderea celui care a fost mai curajos dintre toţi ceilalţi). Astfel, prin experienţă nu ar fi posibilă cunoaşterea, căci, raportându-ne la mit, singura experienţă de care s-ar putea folosi oamenii ar fi cea a umbrelor. Şi ce ajutor poate oferi o realitate falsă? Cu alte cuvinte, Platon spune că toţi trăim într-o lume mediocră, într-o lume din care nu avem scăpare prin experienţă ci prin raţiune.
Adevărul este una dintre acele valori eterne pe care oamenii le-au căutat de-a lungul timpului, pe parcursul întregii lor vieţi. Asemenea omului din peşteră, trebuie să se parcurgă un traseu iniţiatic, în care fiecare etapă trebuie familiarizată, trebuie creat un anumit câmp de cunoştinţe. La un moment dat, chiar dacă adevărul nu este atins, fiinţa umană tinde să împărtăşească ceea ce a descoperit, prin acest gest împlinindu-şi existenţa.
Adevărul şi cunoaşterea sunt absolute şi universale; noi suntem cei care alegem dacă facem sau nu aceşti paşi succesivi şi daca da, pentru ce. Omul nu reuşeşte să recunoască adevărul, mai ales în zilele noastre, când tendinţa oamenilor este de fi egoişti, lacomi şi egocentrişti.