Filosofie şi viaţă

Filosofia este un act de trăire, un act de viaţă propriu-zis. Ceea ce înseamnă a filosofa, a înţelege filosofia, a încerca să îi oferi o definiţie, înseamnă să pui în concordanţă cu vibrarea ta lăuntrică tot ceea ce te înconjoară, modelând realitatea după structura ta spirituală fiind de fapt, după cum spune şi Blaga în ceea ce îl priveşte, „cheia de boltă” a întregului său sistem filosofic.
Incertitudinea filosofiei îi conferă totodată o valoare unică şi anume aceea de a încerca să găseşti un răspuns a ceea ce înseamnă „a fi”, „a exista”, sau la întrebări „ce este viaţa, moartea?”, „de ce exist?” sau o mulţime de alte probleme existenţiale care fără să vrem ne-au transformat în nişte filosofi.
Viaţa de zi cu zi şi-a pierdut din culoare, nu în sensul existenţei, ci în sensul percepţiei lumii, omul fiind dominat mai mult de ceea ce este palpabil, de material, de forţa ştiinţei şi a tehnologiei, cufundându-se într-o mare necunoscută de imagini, memorii, hdd-uri, biţi, Internet, viruşi etc. Deci, dacă prelucrăm ideile şi le-am pune laolaltă cu cele ale lui Spinoza, putem afirma faptul că trăim într-o lume dominată de idei eronate, distorsionate de tot ceea ce înseamnă realitate pentru noi, fiind înconjuraţi de ignoranţi, într-o lume necunoscută şi totuşi cu atât de multe lucruri de oferit. Ştiinţa se ocupă astăzi cu tot ceea ce ar trebui să ne preocupe şi pe noi, ca fiinţe umane, chiar dacă şi în puţină măsură; astfel, am putea face un pas mărunt pentru ceilalţi, poate de neobservat, dar atât de mare pentru spiritul şi mintea noastră. Am începe să surprindem altfel informaţiile şi imaginile ce ne trec prin faţa ochilor în fiecare clipă, am fi tot timpul într-o stare de luciditate, noua noastră filosofie de viaţă ne-ar menţine într-o „stare creatoare”, devenind capabil să lucrăm cu propriile noastre concepte, să fim stăpânii unor idei unice, personale.
Viaţa, ca şi filosofia, reprezintă un tot atât de vast orizont, cu frumuseţile sale atât de simple la o primă vedere, dar atât de abstracte. Aşa cum spunea şi Platon, „participăm la spectacolul stelelor, soarelui, bolţii cereşti” iar acesta ne dă „impulsul cercetării universului”; filosofarea este ca o trezire din starea de dependenţă faţă de nevoile vieţii şi am fi uimiţi de ceea ce am putea cunoaşte şi totodată îndemnaţi spre drumul cunoaşterii, din ce în ce mai dornici spre a şti. Ce anume? Nici acum nu s-a găsit un răspuns concret, dar totul este să încercăm şi să înţelegem cu propria noastră conştiinţă tot ceea ce gravitează în jurul nostru, făcând abstracţie de egocentrismul negativ şi împărtăşind descoperirea succesivă celorlalţi. În acest punct, ne depăşim propria noastră conştiinţă, prejudecăţile învechite, am fi împliniţi şi cum altfel decât numai prin intermediul singurei ştiinţe care a fascinat oamenii de atâtea secole şi i-a determinat la autocunoaştere şi anume filosofia…

Downloadat de 1014 ori