Adaptarile pasarilor la mers, alergare si inot

Păsările fac parte din regnul Animalia aparţinând grupei tetrapodelor.
Spre deosebire de celelalte tetrapode, la păsări apare, ca o adaptare la mediul de viaţă, transformarea membrelor anterioare în aripi, folosite pentru zbor şi nu numai.
Zburătoarele depun cel mai mare efort încercând să se ridice şi să se menţină în aer, însă înaintează foarte uşor, ajungând la viteze destul de mari.
Deşi zborul este modul de deplasare caracteristic păsărilor, acesta nu este singurul lor mod de locomoţie. Ele se pot deplasa aproape la fel de bine prin mers, alergat şi înot, în funcţie de mediul în care trăiesc şi se dezvoltă.
Locomoţia acvatică: pentru ca un animal acvatic să se poată deplasa trebuie în primul rând să plutească şi apoi să înainteze uneori chiar în contra curentului. Reducerea greutăţii corpului se obţine şi prin anumite dispozitive anatomice de tipul unor băşici externe sau interne, pline cu aer sau alte gaze. La păsări, aceeaşi adaptare este folosită atât în cazul zborului cât şi în cazul înotului – pneumatizarea oaselor, care sunt goale şi sunt legate la sistemul format din cei 9 saci aerieni, ceea ce le face corpul mult mai uşor. Deplasarea în apă se face prin şerpuire sau prin vâslire, la păsări este folosită mai mereu a doua metodă, vâslitul. Ca adaptare, la păsările de apă apare de obicei o pieliţă interdigitală care le transformă labele în adevărate lopeţi. Astfel, picioare-vâsle prezintă raţa, gâsca, cufundarul, cormoranul, lebăda etc.

Downloadat de 382 ori