Doi pasi inainte, unul inapoi (Ep.5)

Intr-adevar doi pasi inainte, unul inapoi

Toate prietenele ei erau curioase. Dupa ce le-a povestit erau mute de uimire.
-Si, sunteti impreuna?
-Aham. 😀
-Vai! Nu-mi vine sa cred. Sunteti atat de diferiti. N-as fi crezut niciodata daca nu as fi auzit de la tine.
-Vorbim mai tarziu. E pauza mare si abia astept sa stau cu el.

Dupa pauza o colega mai apropiata, Veronica, o trase deoparte.

-Stii, v-am vazut afara. Tu pari foarte fericita, de fapt, nu te-am mai vazut atat de fericita pana acum, dar el este la fel de posomorat ca de obicei.
-El…a avut test la mate. Asta sigur nu poate fi un motiv de bucurie.

Normal ca ii gasea scuze pentru ca isi dorea din tot sufletul sa mearga bine lucrurile intre ei, dar nu era numai testul la mate, ci pur si simplu asa era el.

Iata copacul “cret”:
Dupa cateva saptamani, in curtea scolii, in pauza mare…deja erau impreuna de doua luni.
-Hey! Il imbratisa atat de strans incat aproape ii opri respiratia, apoi incepura sa se plimbe. Era cam frig.
-Toata ora de mate m-am gandit la tine.
-Da? Cum asa? Eu nu ma impac deloc cu matematica. 😀
-Fara sa-mi dau seama am inceput sa desenez pe caiet un copac si apoi mi-a venit in minte imaginea ta si ma-m intrebat cum arata un copac cret. Imi poti desena asa ceva?
-Sigur, dupa ce ma voi gandi putin.
-Magnific. 🙂 Uite. Ia geaca mea.

Cavaler ca intotdeauna. 😀

-A, nu. Sunt ok.
-Dar tremuri! sublinie el confuz.
-Dar e minunat, nu crezi? Atunci cand tremuri iti simti cel mai bine corpul fara sa depui prea mult efort sau concentrare.
-La asta nu m-am gandit, aproba ea. Ai o calitate incredibila de a ma surprinde mereu.
-Stiu, asta pentru ca-mi place la nebunie sa te surprind. Da sau nu duminica dupa-amiaza? 🙂
-Da sau nu ce duminica dupa-amiaza?
-Da sau nu?
-Ok.

Un ranjet plin de satisfactie se ivi pe chipul ei.

Duminica dupa-amiaza erau la metrou pe peron. Lui inca i se parea dificil sa se acomodeze cu spontaneitatea si entuziasmul ei permanent.
-Unde mergem?
-La mine acasa, spuse ea pe un ton foarte calm.
-Wow! Aaa..la asta chiar nu ma asteptam.
-Stiu. 😀 Haide doar nu ti-e frica, nu? Mama nu mananca oameni, iar tata e la serviciu, deci sigur scapi viu.

Dupa prezentarile de rigoare si masa de pranz se retrasera in camera ei: el, ea si chitara lui. In tot acest timp capatase o iubire foarte mare pentru chitara, desi nu avea una si nici nu stia sa cante la una. Pur si simplu adora sa-l vada si sa-l asculte cantandu-i. Il privea tacuta, ceea ce este greu de crezut pentru ca ea vorbeste aproape non-stop in mod normal, si nu se satura.
Se opri din cantat si o privi. Aproape se intunecase afara si in camera, dar nu aprinsesera nicio lumina. Nu aveau nevoie de asa ceva, N-a stiut sa-mi spuna cat a durat privirea aceea, ci doar ca el a rupt tacerea.

-Deci asta inseamna sa fii cu adevarat fericit, spuse cu o voce abia soptita.

Ea fu fulgerata intr-o fractiune de secunda de numeroasele lor dezbateri pe tema fericirii, dar si asupra a cat de diferiti sunt. Ea avea o agitatie permanenta exterioara, dar in interior era foarte calma, pe cand el parea cel mai calm om pe care-l intalnise, dar in interior era macinat de un zbucium neintrerupt. Apoi, toate se legara intr-un sarut lung…

Mai era o saptamana pana la Craciun. Erau deja in vacanta de 4 zile, dar nu stia absolut nimic de el, ci doar ca a negociat cu parintii sa petreaca in Arges Craciunul cu ei si in Bucuresti Revelionul cu ea. La telefon nu-i raspundea si nici pe messenger nu aparuse deloc.
In zilele de dinainte si dupa Craciun i-au trecut toate tampeniile posibile prin cap. I-a promis ca va fii intotdeauna sincer cu ea si ca nu simte nevoia sa para altfel de cum este intr-adevar in prezenta ei. Atunci ce facea?

-De ce faci asta? Chiar nu-ti doresti sa ma mai vezi, sa ma ai in preajma ta?
-Cum poti crede asa ceva?
-Nu cred, asta vad in tine. Stiu ca am pornit cu stangul, stiu ca ti-era frica, inca sufereai dupa despartirea de aceea prietena, dar stii bine cat am investit in noi, cat m-am incapatanat sa functioneze relatia noastra. Multe prietene mi-au spus ca nu e normal ca doar eu ma preocup, ca numai eu te caut, dar nu le-am ascultat nicio clipa. Nu mi-a pasat de nimic. Imi pasa doar de tine.
El statea in fata ei si o privea fara niciun cuvant si nicio reactie.

Nimic nou, ci doar inca o dimineata in lacrimi dupa inca un vis descurajator. In realitate nu i-a reprosat niciodata nimic. A fost cel mai trist Craciun din cate isi amintea. Singura bucurie a fost faptul ca a primit o chitara de la parintii ei, dar asta i-a adus si mai mult aminte de el sau de absenta lui, mai bine zis. Ii era groaznic de dor de el.

Pe 29 decembrie, ora 22:50 primi un mesaj de la el:

“Buna dimineata! Am sosit. Craciun fericit! ca n-am apucat sa iti zic. Intrebare vitala:
ce facem de Revelion? asta ca sa nu uit. As vrea sa ne vedem maine daca poti. Mi-e dor sa te vad pe viu. Iarta-mi absenta, o sa-ti povestesc cand ne vedem intreaga excursie in Arges. Te sarut.”

Nu stia cum sa reactioneze. Sa se bucure ca in sfarsit i-a dat un semn sau sa fie furioasa in continuare. Dupa doua saptamani de absenta totala brusc voia sa o vada si sa vada ce fac de Revelion. Era revoltata. Cand tii la o persoana, nu ti-e dor de ea cand iti aduci aminte, ci mereu. Nu-i raspunse in seara aceea, dar a doua zi accepta sa se intalneasca cu el…