Doi pasi inainte, unul inapoi (Ep.4)

“A lover knows only humility. He has no choice.” spun cateva versuri dintr-o melodie putin cunoscuta si acesta este titlul unei lectii dificile pe care ea a trebuit sa o invete.

Era o zi banala de joi. Intamplator ajunsese la scoala mai devreme decat de obicei. Stia ca el are sport. Se aseza pe treptele dintre parter si etajul 1 si incepu sa citeasca. Fara sa-ti dea seama a inceput sa planga nemotivat si asa a tinut-o pana cand el cobora gratios pe bara din lateralul scarilor si ea inchise cartea. Curios din fire, ii lua carte din maini si ii studia cateva secunde coperta.

– “De ce iubim femeile…”. Mircea Cartarescu, huh? zambi strengareste ivindu-se acele gropite pe care ea pur si simplu le adora, ceea ce o facu sa-i intoarca zambetul, desi inca avea ochii in lacrimi. De ce citesti asa ceva? Nu aflu ca esti bisexuala, nu?

Asta a facut-o sa rada de-a binelea.

-Nu. Sunt absolut sigura ca-mi plac baietii, dar chiar imi place cartea. Nu stiu de ce, dar mereu ma trezesc lacrimand in timp ce o citesc.
– Interesant, constata el. Si eu am citit-o acum vreun an si nu am patit nimic asemanator.

Se ridica si se apropie de el indeajuns de mult cat sa-si vada imaginea in ochii lui. Isi lua cartea.

-Ce faci in weekend? il intreba cat putu de normal.
-Aa….
-Perfect! Ne vedem duminica in parc pe la 3. Il saruta cuminte pe ambii obraji si pleca.
El o striga pe nume. Ea doar isi intorse capul si adauga vesela: Nu uita sa iei si chitara cu tine! 😉

Duminica aceea a fost una din ultimele zile perfect insorite din anul acela. Desi plecase de acasa in intarziere era acolo inaintea lui cu 10 minute inainte de 3. Se aseza pe iarba moale lasand Soarele sa-i incalzeasca spatele si privind strada plina de furnici haotice.

Umbra lui i se alaura la si 5. Se intoarse spre el, se ridica si il imbratisa strans. El ii raspunse pastrand totusi tacerea.
-Nu stiu cum se face ca m-am straduit sa intarzii si totusi am ajuns inainte de 3.

Nu era deloc surprins, ci mai degraba putin vinovat.

-…iar eu m-am straduit sa ajung la timp si tot am intarziat.
-Nicio problema. Hai mai bine sa-ti spun ceva dragut.
-Te ascult.
Ii placea la nebunie cand o privea cu atata interes.

-Mi-am dat seama ce anume din cartea aia ma emotioneaza atat de tare.
Si-a amintit imediat despre ce vorbea.
-In subconstient mi-as dori sa fiu iubita macar pe jumatate din cat iubeste naratorul femeile.

Ea astepta reactia pe chipul lui si acesta nu intarzie sa apara. Zambetul lui disparu ca prin minune si fu inlocuit de o fata usor incordata cu care ea nu se mai confruntase pana atunci si de o tacere de cateva minute.

In final, indrazni sfarsit:
-Dar eu nu sunt asa…adeseori sunt chiar misogin. De ce m-ai ales pe mine?
Ii placea la nebunie sinceritatea lui, desi uneori era dezarmanta.
-Dar eu te plac asa cum esti. In plus, nu poti alege asa ceva.

Era deja prea tarziu caci era irevocabil indragostita de el. La auzul cuvintelor el cazu instantaneu pe ganduri. De ce, desi toti avem nevoie de asta, atunci cand cineva iti spune ca tine la tine iti vine sa o iei la fuga in directia opusa?
Ceda.
-Cred ca ma pot obisnui cu asta. Zambi timid si ii cauta privirea.

Ceea ce nu stia el era faptul ca ea nu era genul de persoana cu care cineva se poate obisnui vreodata. Il lasa fara cuvinte cand se rostogoli si in cateva secunde a fost deasupra lui atat de aproape incat ii auzea respiratia coordonata cu bataile inimii. Ii mangaie obrazul atat de fin mentinand contactul vizual. Mana ii aluneca cu delicatete si se pierdu in parul moale pana ajunse la gat. Se apropie mai mult pana cand buzele li se contopira intr-un sarut de mult visat.

-Cel dintai si cel mai dulce sarut! exclama el entuziasmat.

Ea isi aseza blanda capul pe pieptul lui. Stateau si priveau cerul cuprinsi de euforie.

-Priveste! Frunzele copacilor rad pentru ca se gadila intre ele. 🙂

El o ciufuli amuzat.

-Ma surprinzi mereu cu capacitatea ta de a observa detaliile minore. Intotdeauna mi-a placut faptul ca esti copilaroasa. Sa nu te schimbi niciodata…