Doi pasi inainte, unul inapoi (Ep.3)

Destainuiri

Si-a dat seama ca nu a visat abia la a doua intalnire cand se plimbau agale printr-un parc intr-o dimineata cetoasa, pe gustul lui. Ii placea din ce in ce mai mult sa fie in prezenta lui. Nu intreba niciodata prea mult, desi era curios. Astfel avea lejeritatea de a controla discutia, ceea ce-i placea foarte mult. Ii conferea o anumita siguranta.

– Pari mai…optimist decat de obicei, observa ea. Nu te-am mai vazut asa pana acum.

In loc de raspuns zambi increzator capturandu-i privirea pret de cateva secunde.

– Nu ai simtit niciodata ca te enerveaza prietenia? Eu da, marturisi ea.
– Cum adica te enerveaza? raspunse pe un calm irezistibil.
– Adica observ din ce in ce mai multe cazuri in care prietenia devine un compromis al unuia dintre cei doi, spuse totul dintr-o rasuflare si apoi il privi pentru a-i vedea reactia. A fost surprinsa placut de faptul ca o asculta foarte atent.
– Ce fel de compromis? intreba serios.
– Fi atent! Unul dintre ei se indragosteste de celalalt si, daca sentimentul nu este reciproc, acesta este nevoit sa-si ignore sentimentele pentru a putea pastra relatia de prietenie. Dar este firesc sa te indragostesti de prieteni pentru ca iti sunt prieteni tocmai pentru ca va intelegeti bine. Ofta continuandu-si ideea in minte.
– Adica sa ignore dragostea pentru a pastra prietenia, spuse abia soptit.
– Exact.
– Si unde ai vazut tu cazul asta?
– Este cazul meu si al unui bun prieten. Este indragostit de mine, dar eu nu-i pot raspunde pentru ca simt doar prietenie pentru el. Astfel pentru a fi in prezenta mea trebuie sa se manifeste strict ca un prieten.
– Ciudat…despre cine e vorba?

I s-a parut ei sau chiar il interesa?

– Nu-l cunosti, il cheama Rares.
– De la noi din liceu?
– Nu, de la 3 blocuri distanta de mine.
– Mda, pe asta nu am auzit-o prea des.
– Eu da, mi s-a mai intamplat in trecut.

Zambi fugitiv si apoi isi relua tonul ganditor.

– Singura tangenta pe care o am cu chestia asta e ca si eu m-am indragostit de o prietena foarte buna si am ajuns impreuna, si dupa ce ne-am despartit lucrurile s-au schimbat, nu am putut reveni la ce am fost inainte, dar asta e viata.
Acum chiar semana cu un copilas bosumflat pentru ca si-a pierdut jucaria preferata.
– Nu e corect. Sunt indragostita de un alt prieten foarte bun, dar n-as suporta sa ma vad in rolul lui Rares.
– Hai sa facem o schema. ( Se vedea ca este la mate-info 🙂 ) Rares este a, tu esti b, iar fericitul pe care-l placi este c.
a <3 b si b <3 c. Corect? Dar c stie de b sau de a?
– Nu prea.

Era usor amuzata de ideea schemei. Cateva minute de liniste totala au fost intrerupte de el.

– Daca ai nevoie de un sfat si crezi ca as fi competent, sa nu eziti sa ma intrebi.
Ei hai, ca la asta chiar nu se astepta. 😐 Se dezarma lent si apoi spuse calm:
– Nu esti deloc in situatia asta…pentru ca tu esti c.
– Vad ca asta dimineata ma sochezi.
– Regret, nu asta mi-am propus. De fapt, nu regreta nimic.
– Ma rog, acum observ ca situatia e complicata si in cazul meu.
– De ce?
– Pentru ca mie imi place de tine, dar exista un d, deci schema completa: a <3 b, b <3 c, d<3 c, c <3 b.

Inima ei batea precum un ciocan electric ce fusese bagat in priza si scapat de sub control. El continua ceva mai nelinistit.

– Mi-e frica sa nu se intample ca data trecuta cand m-am implicat in relatia cu prietena respectiva. Tu ce sfat imi dai?
– Hmmm…Depinde daca c <3 b sau c <3 d mai mult. E foarte simplu. 🙂
Raspunse foarte repede.
– Clar c <3 b. Alegerea mea este conditionata de teama de a nu te face sa suferi in niciun mod, deci ce sfat imi dai fiind obiectiva. Da-mi un sfat pls.
Asta era culmea!
– Iar esti indecis, ca de obicei. Din moment ce sunt implicata nu prea vad cu ce te pot ajuta pentru ca nu pot sa aleg eu in locul tau. As vrea, dar nu am cum.
– Si daca ai alege in locul meu ce ai zice, sincer?
– As incerca sa vad cu care dintre ele ma simt mai in largul meu si care este cea cu care vreau cu adevarat sa fiu, dar numai tu poti stii asta.
– Daca ma gandesc mai bine ai dreptate. Singura mea frica adevarata este de a nu dezamagi un om la care tin, si apoi cea de soareci.

Rasera amandoi cu pofta. Asta mai destinse putin atmosfera. Ajunsera la destinatie. Ea avea repetitii la cor si deja intarziase.

– Partea cu dezamagirea persoanelor la care tin se aplica si la mine, spuse ea.
– Da, cred ca la toti oamenii, aproba el.
Inainte de a-si lua la revedere ea ii lua mana stanga intre ale ei. Ii analiza palma precum un copil trunchiul unui copac taiat sau un detectiv, cazierul unui infractor. El o lasa si paru chiar incantat. Il elibera si pleca nu inainte de a-si vedea zambetul transpus pe chipul lui.
Razboiul fluturasilor debutase cu toate fortele in ambele stomacuri…