Doi pasi inainte, unul inapoi (Ep.1)

Inceputul

Se stiau din vedere si din cateva vorbe neimportante pana incepuse scoala. El a 11-a, ea a 10-a, insa amandoi al doilea an in acel liceu. El si colegii lui erau imbracati in negru. Cica tineau doliu. Cine murise? Vacanta, sustineau ei. Pe el il stia imbracat mai mereu in negru. Nu era rebel, ci din contra cam lipsit de initiativa si usor introvert.

Avea parul ceva mai lungut decat permitea regulamentul scolii, motiv pentru care diriga lui il presa mereu sa se tunda, insa el nu voia sa renunte. Si pe buna dreptate, il avea mereu curat si ingrijit. Prin liceu, nu se stiau prea multe despre el. Se transferase in semestrul al 2-a din clasa a 10-a tocmai din Arges. Avea un grup de prieteni, insa inca nu era acomodat cu schimbarea. Era lenes, somnoros, pesimist si constient de aceste lucruri, realist, mai exact ocupa un loc in cea mai buna clasa de real din liceu. Avea mai mereu o atitudine serioasa, lucru care o contraria la culme, caci nu colespundea deloc cu felul ei de a fi. Ochii lui caprui, plini de mister ii starneau groaznic interesul.

Ea nu credea in puterea lucrurilor organizate, ci mai degraba in a celor spontane care au un element imprevizibil. Era naiva, optimista si visatoare, chiar idealista. Desi nu-i placea sa astepte, ii placea sa se uite la reclame. Era mai scunda cu un cap decat el, dar nu s-a simtit nicio clipa scunda in ochii lui. Avea un par iesit din comun, des si cret. Una dintre insusirile ei definitorii era faptul ca era mai mereu energica si plina de viata, acest lucru atragand numerosi pretendenti, dar el nu facea parte dintre ei. Celorlalti nu le dadea atentie pentru ca voia ceva mai mult decat a fi placuta pentru cum arata.

Nu stia nici ce simte ea pentru el, dar nici el pentru ea. Tot ce-si dorea era sa fie in preajma lui si sa aiba ocazia sa-l cunoasca asa cum este si nu cum se arata tuturor, caci vazuse ceva mai mult in privirea lui. Era greu sa-l intalnesca la scoala pentru ca el invata dimineata, ea dupa-amiaza si sa-l invite undeva nu-si permitea inca.

Nu a renuntat nicio clipa. In scurt timp i-a retinut programul si orele in care li se suprapuneau programul. Astfel facea tot posibilul sa fie la locul potrivit in momentul potrivit. O privire ieri, un zambet azi…

In aceasta poza sunt ei doi, caci ei ii placea Soarele, iar lui ceata…

-va urma-