Interviu în exclusivitate cu Mladen Jojic, fostul antrenor al echipei de baschet Asesoft

Deschidem uşa masivă şi intrăm în restaurantul unde mai bine de trei ani de zile tehnicianul Asesoftului a luat masa alături de jucătorii săi. Totul pare încremenit. Nimic nu este schimbat de la ultima noastră întâlnire cu Mladen Jojic. Aceeaşi lumină roşiatică încărcată de mult fum de ţigară şi muzica în surdină ce străbate liniştea. Lipseşte parcă doar atmosfera aceea de satisfacţie care domnea după meciurile câştigate de Asesoft. Foarte relaxat, antrenorul stă pe un fotoliu imens de piele roşie şi vorbeşte la telefon. Ne aşezăm la masă şi începem interviul.

Reporter:Care au fost motivele pentru care aţi fost dat la o parte?
Mladen Jojic: După meciul de la Târgu-Mureş m-am întâlnit cu patronul Sebastian Ghiţă şi cu preşedintele Alex Iacobescu şi decizia lor a fost să rupă contractul cu mine. Sincer nici eu nu ştiu de ce, însă viaţa de antrenor aşa este. Nu trebuie să primeşti neapărat explicaţii.

S-a spus că a fost un şoc pentru echipă. Este benefic ?
Timpul va arăta dacă a fost bine sau nu. Nu mă pot pronunţa acum.

Chelnerul ne aduce băuturile. Mladen a luat o cafea. Noi am comandat două sucuri naturale de fructe. Francheţea răspunsurilor ne arată încă o dată că stăm de vorbă cu un sârb cu sânge rece.

Nu am fost lucrat de nimeni!”

Aveţi cumva sentimentul că aţi fost lucrat de antrenorul secund, Vladimir Arnautovic sau de preşedintele Iacobescu ?
Nu. În nici un caz. A fost decizia mea de a-l aduce Dado Arnautovic antrenor secund. L-am propus şi l-am vrut foarte mult şi până la urmă l-am adus. Ştiam că mă poate ajuta, pentru că ştie mult baschet. Eu când am venit în România, am venit pentru că Arnautovic m-a sunat şi m-a propus la Asesoft. Eram în Bosnia fără contract. Am venit, am discutat cu Sebastian Ghiţă şi am acceptat.

Este mai greu în tribună sau pe bancă?
Este mult mai greu ca spectator. Nu am cunoscut această senzaţie până miercuri seară, la meciul din ULEB contra echipei Galatasaray. Când eşti pe parchet eşti concentrat la joc. În tribună este mult mai greu. Vrei să faci ceva, dar nu poţi.

Cu dumneavoastră pe bancă credeţi că aţi fi câştigat meciul cu turcii ? (Asesoft a pierdut la două puncte diferenţă, printr-un coş înscris în ultima secundă de Galata.)
Ar fi putut fi bine, sau rău. Nimeni nu poate şti. Nu pot să spun nimic rău despre meciul de miercuri. Poate aş fi făcut altceva, poate nu.. 80%-90% Dado a făcut lucruri bune. Dar orice mică greşeală costă. Tot timpul le-am explicat jucătorilor că o greşeală poate fi fatală. Iar ULEB este o competiţie foarte puternică.

În ultimul timp jucătorii au lăsat senzaţia că nu vă mai ascultă…
Aveţi dreptate. Acelaşi lucru m-a mai întrebat un jurnalist. De ce la time-out-uri , unii jucători nu sunt atenţi. E greu să îmi explic. Am vorbit cu jucătorii după meci, iar ei îmi spuneau că erau atenţi.

Puteaţi să acordaţi amenzi?
Nu aveam un astfel de regulament.

V- au plăcut toţi jucătorii pe care îi aveaţi la dispoziţie?
Mă cunoasteţi. Mie nu îmi plac jucători, eu nu detest jucători. Doar îi respect şi le cer asta! Am avut o relaţie bună cu băieţii. Nu am ce să le reproşez. Când am avut ceva de spus, le-am zis în vestiar. Poate au mai fost probleme cu ei, dar astea sunt lucruri normale într-o echipă.

Ce au zis baschetbaliştii dumneavoastră că aţi plecat?
Nu am discut despre asta cu ei. M-a sunat Cătălin Burlacu imediat după ce a aflat, să-mi spună că îi pare rău… Apoi m-a contactat şi Vladimir Kuzmanovic, Ivan Krasic. Nu le venea să creadă. Şi eu am fost surprins, pentru că pentru orice antrenor nu este un moment bun atunci când îşi pierde slujba. Dar când mi-am început cariera am ştiut de aceste riscuri. Dacă nu eşti pregătit pentru asta nu poţi fi profesionist.

Când aţi început să antrenaţi ?
Acum 17 ani. Prima echipă a fost Basket Club Bosna, dar pentru o perioadă de doi ani de zile am pregătit echipa de juniori. În Serbia ca să ajungi antrenor, trebuie întâi să pregăteşti doi ani echipa de copii şi dacă eşti bun poţi merge mai departe. Apoi, în Bosnia, în Croaţia…

Politica de transferuri

Cine a decis ce jucători să transferaţi? Dumneavoastră, Sebastian Ghiţă, Alex Iacobescu…
Împreună am decis. Trebuie să înţelegeţi că fiecare antrenor are o limită a bugetului. Sunt doar cinci-şase antrenori în Europa care decid ei 100%. Baschetul a evoluat, sunt mulţi manageri care propun jucători,iar la Aseosft am decis toţi. Însă cel mai important este cel care dă banii.

Au existat momente când vi s-a impus echipa sau ceva de genul a ceea ce s-a întâmplat la echipa de fotbal Steaua Bucureşti?
Nu. Mereu a fost decizia mea, să cer time-out-uri, să fac schimbări, să aleg primii cinci.

Cum alegeaţi primul cinci ?
Depinde de meci, de adversar. Şi de jucătorii mei, de modul cum s-au pregătit în săptămâna anterioară meciului.

Vă aduceţi aminte când jucaţi cu cinci jucători străini în teren?
Vă contrazic aici. Paul Helcioiu şi Cătălin Burlacu mereu au fost în primul cinci. Ăsta este adevărul.

Puteţi să faceţi o comparaţie între baschetul din Serbia şi cel din România?
Nu se poate face aşa ceva. Totul este diferit. De la mentalitate, până la condiţii . Baschetul românesc a crescut foarte mult în ultimii ani. După 2005, toată lumea vorbea despre România, toţi ştiau Asesoftul. Apoi echipa de la Cluj a adus jucători străini.

Cum era salariul la Ploieşti?
Am fost mulţumit. Am lucrat la fel ca la Steaua sau Timişoara. Bineînţeles că aici a fost altceva. Nu am avut niciodată probleme cu salariul.

Aşteptaţi o ofertă din străinătate ?
Sper. Sunt pregătit pentru asta. Valiza mea este mereu aproape de uşă. Am un agent pentru afară, din Bosnia. Am ajutat Asesoftul şi echipa m-a ajutat pe mine! Astă este adevărul. Voi vedea după ce mă voi duce acasă, ce voi face.

Ce veţi face dacă în ianuarie veţi fi rechemat la Ploieşti?
Nu cred că va fi aşa. Suntem serioşi şi eu şi ei. Odată poate voi reveni. E dificil să zic acum, de-abia am plecat.

„Cheia succesului în baschet: 60 % muncă, 30 % talent, 10 % noroc”

Ce sfat aveţi pentru juniorii care vor să facă performanţă?
Să muncească foarte mult şi să le placă baschetul. Cheia succesului este 60 % muncă, 30 % talent, 10 % noroc.

Dar pentru suporteri?
Trebuie să fie mereu alături de echipa lor!

Încheiem interviul pe acordurile melodiei „It must have been love” a formaţiei Roxette. Ultima întrebare.Trebuia să fie o mare iubire între Mladen Jojic şi Asesoft?
(Râde) Sunt foarte mândru şi mulţumit de ce am realizat la Ploieşti. Îmi voi aduce mereu aminte de Asesoft cu plăcere.”

Fostului antrenor de la CSU Ploieşti i-au trecut jucători titraţi prin mână, precum Nikola Bulatovic, Vladmiri Kuzmanovic, sau Adrian Voinescu. Pentru viatadeliceu.ro tehnicianul bosniac a făcut topul celor mai buni jucători pe care i-a antrenat în cei 17 ani de baschet.

Top jucători:
1. Toni Alexe / Vladimir Kuzmanovic (un jucător foarte bun şi foarte inteligent)

2. Nikola Bulatovic – îmi aduc aminte când era tânăr şi cum juca în Serbia. Aici era deja bătrân.

3. Virgil Stănescu – Joacă în Rusia şi are continuitate. Baschetul românesc are puţini jucători precum Stănescu sau Burlacu

Dar antrenorul nu s-a oprit doar la jucători, ci şi la femei.

Top femei:
1. Polonia

2. Rusia

3. România – “Femeile au aici o frumuseţe nativă.”

4. Serbia

Mladen Jojic a jucat timp de 13 ani baschet, la Zelejnicar şi Novi Crad, în Bosnia pe poziţia de conducător de joc. Primii bani din baschet pe care i-a câştigat au fost la vârsta de 18 ani. „Până atunci nu am avut nimic. Aveam două-trei antrenamente pe zi, doar în iulie aveam pauză”, a declarat Jojic. A renunţat la baschet la 24 de ani din cauza unei accidentări grave la genunchiul drept.

Despre Virgil Căruţaşu: „ Este un lider pentru echipă. Este un jucător foarte serios. Publicul simte asta şi îl iubeşte.”

Despre Sebastian Ghiţă, patronul echipei Asesoft: “ Este un tip foarte ambiţios şi îl respect pentru tot ce a făcut.”

Despre relaţia cu staff-ul de la Ploieşti: “Nu am avut probleme cu Sebi sau cu Alex. Am lucrat aici şi am fost şi prieteni, nu doar antrenor. “

Carte de vizită:

Prenumele: Mladen

Numele: Jojic

Poreclă: Joja

Data naşterii: 1 august 1964

Locul naşterii: Sarajevo (Bosnia)

Stare civilă:Necăsătorit

Greutate: 95 kg

Talia: 1,86 m

Hobby-uri: ping-pong, tennis,

Muzica favorită: Muzica din Croaţia şi cea din Italia

Actor: Richard Gere, Bruce Willis, Angelina Jolie

Filmul favorit: An Officer and a Gentleman

Palmares: şase titluri de campion, (două în Bosnia şi patru titluri cu Asesoft în România), trei cupe ale României, Fiba Europe Cup în aprilie 2005.

Motto: „Încearcă să fii cel mai bun mereu!”

Calităţi: “Sunt corect, sufletist, emotiv. Sunt 100% o altă persoană în afara sălii. Cel mai mult regret când văd oameni bătrâni care cerşesc pe stradă.

Planuri de viitor: Dacă o să găsesc femeia vieţii mă voi căsători, dar este foarte greu pentru un antrenor.

Fraţi: Un frate mai mare, care a murit în război la vârsta de 25 de ani. A fost jucător de fotbal.

Ce a făcut bine Mladen Jojic:
A obţinut cele mai mari succese pentru baschetul românesc.
A câştigat 140 de meciuri şi a avut 11 înfrângeri, în campionat şi în Cupa României într-o perioadă de trei ani şi nouă luni. A fost neînvins în campionat în acest sezon, în cele nouă etape în care a fost antrenor.
A câştigat patru titluri consecutive.

Ce a greşit:
A scos din mână trei jucători de echipă naţională: Levente Szijarto, Adrian Blidaru şi Rareş Apostol.
A pus foarte mare accent pe jucătorii sârbi aduşi la echipă.

Imagini: Mircea Rosca