Interviu cu Tudor Chirila: “Nu mi-a placut foarte mult in liceu!”

Ora 12,30. Liceul Alexandru Ioan-Cuza din Bucureşti. Cândva în mai. Artistul Tudor Chirilă soseşte în liceu pentru a sta de vorbă cu puştii. Sala de sport e destul de plină. Ar mai fi loc pentru câteva sute de liceeni, dar lumea nu se înghesuie. Urmează o discuţie de aproape două ore. Tudor punctează câteva aspecte importante. Vorbeşte despre bani, despre modele, educaţie, valori, profesori, carieră.
O parte dintre adolescenţi sunt atenţi, alţii se joacă la fel ca atunci când profesorul predă ceva la tablă. Puştoaicele sunt topite. Se preling de pe scaun cu fiecare cuvânt rostit de Tudor Chirilă. La final, după o sesiune de autografe, poze şi glume, stăm de vorbă cu liderul trupei Vama despre viaţa de liceu de la începutul anilor ‘90.

Au trecut 17 ani de când erai elev. Cum era viaţa de liceu din Neculce?
Mie nu mi-a plăcut foarte mult în liceu. O spun tot timpul, sus şi tare şi nu cred că pentru mine liceul a fost la fel de important pe cât a fost facultatea. Pasiunea mi-am descoperit-o în facultate, în primul an. Am avut în liceu profesori care au însemnat ceva pentru mine, i-am menţionat şi astăzi. Am avut modele în profesorii mei şi am avut ce învăţa de la o parte dintre ei. Recunosc, nu de la toţi, dar cred că ar fi şi imposibil.

„Eram timid şi arogant…”

Cum erai pe vremea aceea?
Eram timid şi arogant, pentru că încercam să maschez o timiditate. Nu aveam o gaşcă, eram destul de singur, aşa, aveam doi-trei prieteni mai buni, dar nu ieşeam foarte mult.

Cum arăta o zi din viaţa ta de adolescent?
Cum arată şi acum. Dacă aveam şcoală de dimineaţă mă trezeam greu şi mă duceam la liceu, după ce ieşeam o mai ardeam aiurea puţin, dacă mai aveam teme şi lucruri de făcut le făceam. Dar nu pot spune că eram foarte eficient.

Cu părinţii cum te înţelegeai ?
Foarte bine. Aveau timp de mine, dar, altfel, tata nu trecea pe la liceu, sau la şedinţele cu părinţii. Mai mult maică-mea. Pe tata îl interesa să am medii bune şi mi-a predat o educaţie colaterală. Mi-a predat muzică clasică, a insistat să citesc. Acest lucru era foarte important, iar mama ţinea legătura cu diriginta.

Astăzi ai vorbit despre vise, despre pasiune. La 18 ani aveai vreun vis?
Visul meu a fost tot timpul să devin actor. Nu era un vis foarte bine conturat, dar acest lucru s-a întâmplat în anul I de facultate, atunci când a apărut şi pasiunea. Tot în anul I sau II, a apărut visul cu muzica. Iar în anul IV mi l-am şi împlinit. Lucrurile s-au înlănţuit.

Ce modele aveai ?
Aveam muzica momentului! Gun’s N roses, Queen, Metallica, ACDC. Îi aveam ca modele pe scriitorii ruşi. Aveam modele culturale. Aveam modele de actori: Robert DeNiro, Al Pacino. Vedeam filmele acelea mari: Once upon a time in America. Apăruse prin ’84 video şi în ’90 deja era o piaţă mare cu închirierile de casete.
Regizorul Stanley Kubrick este un mare model acum.

Materia preferată?
Româna era printre materiile preferate.

“N-am avut exagerat de multe absenţe.”

Chiuleai des?
Chiuleam normal. N-am avut exagerat de multe absenţe.

Eşti un artist complet acum. Actor, cântăreţ. Ce le-ai transmite puştilor care vor să devină actori?
Să încerce. Să nu deschidă ochii doar la piedici. Să deschidă ochii şi la speranţă. Şi le-aş spune că este o meserie care merită făcută, dacă simţi că nu poţi să faci altceva. Este o meserie care nu se poate trăda.

Ce n-ai învăţat în şcoală?
N-am învăţat în şcoală să am răbdare. N-am învăţat în şcoală să fiu mai profund şi să mă preocupe lucrurile mai importante. N-am învăţat în şcoală să mă preocup numai de treaba mea, să nu mă abată de la drum lucruri colaterale, n-am învăţat în şcoală să nu mă uit în curtea altuia. N-am învăţat în şcoală o grămadă de lucruri care ţin de un bun-simţ de viaţă, pe care de multe ori profesorii nu au avut timp să ni-l transmită. La 16 ani crezi că le ştii pe toate. N-am învăţat în şcoală că nu le ştiu pe toate.

Ai scris o piesă care a devenit un simbol al adolescenţei. Am doar 18 ani. Îţi mai aduci aminte cum ţi-ai petrecut majoratul?
Nu. Habar n-am! Pentru mine ziua mea nu a contat. De obicei de ziua mea îmi închid telefonul.

“Am fost îndrăgostit de o sârboaică”

Vreo iubită în perioada aceea?
Da, aveam o iubită la care am ţinut foarte mult. O chema Violeta şi eram eu foarte îndrăgostit de ea. Când am intrat la facultate, până să ajung să fiu cu prima mea iubită, Dorina Chiriac, am fost îndrăgostit de o sârboaică, Brenda Eugenia. M-a făcut varză!

Ce ai fi făcut dacă nu aveai talent pentru actorie?
Scenariile pot fi multiple. E greu de spus.

Ce impresii ţi-au lăsat liceenii?
Diferiţi. Îmi lasă o impresie de dezorientare şi de lipsă de repere.

„Nu cred că nepotismul poate să prevaleze în faţa valorii.”

Ne izbim foarte des în societatea românească de nepotisme. Cum spune Dan Puric: „pentru unii drumul ţine de la mama soacră la nepoţel.” Cum putem rezolva problema asta?
 
Nu cred că nepotismul poate să prevaleze în faţa valorii. Cred că este o chestiune doar de conjunctură care se va eradica pe măsură ce societatea va avea repere. Nepotismul nu poate fi substitut pentru valoare.

Carte de vizită:
Prenumele: Tudor
Numele: Chirilă
Data naşterii: 28 mai 1974
Zodia: gemeni
Stare civilă:Necăsătorit
Liceu: Ion Neculce din Bucureşti
Fraţi: un frate mai mare, Ionuţ Chirilă