Interviu cu Stefan Lecca, team speaker-ul României la Euro 2008

După o lună şi jumătate de la terminarea Campionatului European de fotbal, binecunoscutul om de radio şi de televiziune, Ştefan Lecca, face o radiografie a turneului din Austria şi Elveţia. Aflat pe stadion la toate meciurile tricolorilor, ca team speaker, Ştefan Lecca povesteşte cu multă lejeritate despre naţionala lui Piţurcă, despre tupeul fantastic al lui Aragones şi despre comportarea ireproşabilă a suporterilor naţionalei.

Cum ţi s-a părut Euro 2008 din cabina de team speaker ?
A fost un campionat reuşit din punct de vedere organizatoric. Au fost foarte multe echipe excelent pregătite, în vârf de formă. În minus nu am avut vedete, dacă ne gândim ce se întâmpla în urmă cu ceva timp. În trecut vorbeşti de Platini, van Basten. Erau nişte super vedete care îţi rămâneau în memorie. Este mult mai uşor să ţii minte un sportiv cu nişte realizări extraordinare, decât o echipă.

Ce face un team speaker?
Rolul meu a fost dublu. Trebuia să mobilizez publicul prezent în stadion şi a-I face pe spectatori să fie interactivi, să se simtă bine, să trăiască meciul la intensitate maximă. Practic munca mea pe stadion începea cu şapte ore înainte de meci. Se făceau repetiţii între imagini şi ce vorbeam noi. Trebuia să traduc în engleză absolut tot ce ziceam în română, chiar dacă aveam o intervenţie spontană. Erau foarte stricţi. Nu trebuia să se creeze adversitate între cele două galerii.
Celălalt rol a fost de a face comunicatele celor de la security sau de la UEFA, în limba româna. Cele mai multe erau deja traduse.

Unde era situată cabina de comentator?
Era situată lângă lojele VIP. În cabină eram patru oameni: speaker-ul stadionului, cel al echipei adverse, un om de la producţie şi eu. După meci, sau în pauze puteai să stai de vorbă cu Răducioiu, Lupescu, Platini.
Langă cabina noastră erau cei de la Securitatea stadionului. O singură dată am fost acolo.

De ce ?
Înaintea meciului cu Olanda m-au chemat cei de la Securitatea stadionului pentru că apăruse în tribune un stag care semăna cu o svastică. Nu era svastică, dar erau culori Germaniei şi m-au întrebat ce reprezintă. Le-am explicat că în România chestia cu nazismul este depăşită, dar tot i-au pus pe cei care veniseră cu steagul să îl strângă.

Putea România mai mult la Euro 2008?
Nu. Doar cu noroc. Ideea este că încă nu avem mentalitate de echipă mare.

Din ce cauză?
Din cauza tradiţiei. În fotbal nu am fost niciodată foarte sus şi asta se vede şi dacă ne uităm la Generaţia de Aur, care nu a prins nici o semifinală. Şi este de Aur pentru noi. Nu suntem făcuţi să fim campioni, deocamdată.

“Jucătorii trebuie să îşi dea jos rucsacul cu inhibiţii”

Putem să ajungem ?
În două feluri. Dacă vom câştiga încet încet şi căpătăm încrederea. Nu neapărat tu ca jucător. Că poate câştiga generaţia lui Mutu şi Chivu următorul Campionatul Mondial, apoi se retrag. Dar în urmă lor vin alţii care au un blazon de respectat şi duc mai departe nişte rezultate. Este vorba de un traseu pe care o data intrat te conduce singur. Şi nu ma refer doar ca esti cap de serie şi ai meciuri mai usoare. Este încrederea pe care ţi-o dau nişte rezultate făcute de tine sau de cei dinaintea ta.
Iar al doilea mod prin care se poate ajunge este nebunia unor jucători. Să se nască şapte super jucători în aceeaşi generaţie, care să nu fie numai valoroşi, ci care sa fie “nebuni”. Atât de “nebuni” încăt să treacă peste nişte sechele pe care le au jucătorii români din cauza lipsei de rezultate cu adevarat mari. Că batem o dată italia, că baţi Spania într-un amical. Deja aceste rezultate nu ne mai sperie. Am batut Cehia, Olanda..
Noi nu ne mai speriem de un succes singular. Nu mai poti scoate lumea in strada daca invingi Franţa pe 11 octombrie. Îi poţi scoate doar dacă te califici.
Jucătorii trebuie să îşi dea seama că au crescut şi să îşi dea jos rucsacul cu inhibiţii. Atât ca sportivi, ci şi noi ca români.

Ai fost în contact permanent cu echipa naţională ?
Nu am fost fizic, doar prin telefon. Am fost o singură dată în cantonamentul lor. Aveam permis de acces peste tot în stadion, mai puţin la vestiare.
Înainte meciului cu Italia am fost la vestiare pentru că mă durea îngrozitor de tare un genunchi. Am intrat destul de greu acolo. În vestiar era o atmosferă super profesionistă. Erau încrezători, erau aşa cum trebuiesă fii înaintea unui meci important.

Am ajuns la un standard profesionist?
Numai faptul că ne-am calificat înseamna aceste lucru, pentru că nu poţi cu o echipă de amatori sau cu o astfel de mentalitate să ajungi între cele mai bune echipe din Europa. Este foarte dificil să fii la un turneu final de Campionat European acum. Dacă se vor mări numărul de echipe va fi cu totul altceva. Acum în aceste condiţii, Anglia a rămas acasa. Este o dovadă că suntem pe drumul cel bun.

Vedeta turneului final?
Nu văd un jucator. Dacă ar fi să dau o vedetă a campionatului, l-as nominaliza pe antrenorul Rusiei, Guus Hiddink.

Deziluzia Campionatului European?
Franţa. Este o echipă căreia i-a lipsit un jucător pentru a fi mult mai sus. Mă refer la Zidane. Toată lumea se aştepta ca Ribery să facă mai mult. Înainte de Euro am avut o discuţie cu Victor Piţurcă şi îmi spunea că în opinia lui Franţa este marea favorită la câştigarea trofeului.

“Practic le-a făcut o injecţie de încredere jucătorilor!”

Ce echipă credeai că va câştiga Euro 2008?
Era foarte clar că dintr-o parte a tabloului ar fi venit Germania pentru că un culoar favorabil de la început.
M-am gândit la Spania, bine după război mulţi viteji se arată, însă aveam o singură emoţie. Acea lipsă de performanţă. Un lucru extrem de important la această echipă a Spaniei a fost tupeul lui Aragones. Renunţarea la Raul a contat enorm. Practic le-a făcut o injecţie de încredere jucătorilor!

Despre suporterii români ce ne zici. Cum ţi s-au părut?
Am fost extraordinar de mândru că sunt român şi acest lucru mi se întâmplă destul de rar când sunt în străinătate. De data aceasta am demonstrat că românii sunt la fel ca şi suporterii din orice altă ţară civilizată. Au avut bani să stea la hoteluri bune, au avut bani să bea bere pe stradă, au avut bani să îşi cumpere un tricou galben, au avut unii bani să stea două săptămâni în Elveţia şi nu e deloc simplu. Practic nu mai suntem ţara aceea bananieră , de-acum 15 ani, de care organizatorii se temeau ca se va califica.
Olandezii au ocupat Berna, dar jumătate din ei au stat la corturi. Au băut bere de 1,5 euro cutia. Românii au stat la hotel şi au fost acolo lângă echipa naţională. Au demonstrat că deşi nu suntem la fel de bogaţi, cu o economie puternică, putem să ne comportăm bine.

Cum ai ajuns să fii team speaker-ul României ?
Trebuia să fii făcut o emisiune că şi prezentator radio sau tv. Trebuia să ai experienţă jurnalistică, fizic plăcut, să trimiţi două probe de voce organizatorilor. Am aflat de la Sorin Cojocaru, ofiţerul de presă al României şi am trimis CV-ul.

Puncte slabe la Euro 2008?
Au fost mulţi voluntari. Asistentul meu nu avea nici o treabă cu televiziune. Am avut practic un asistent care nu ştia decât să îmi aducă apă. Este bine să ai voluntari, dar trebuie să îî găseşti pe cei potriviţi. Nu poate să vină un student de la arhitectură să fie asistent de producţie la un meci. În rest organizarea a fost impecabilă.