Interviu cu Mihai Hâncu, fost olimpic naţional la greacă şi latină

Fost Olimpic Naţional la limba latină şi la limba greacă, Mihai Hâncu a vorbit despre viaţa de liceu din Sfântul Sava şi despre viaţa de student de la secţia de Limbi Clasice.

• Eşti de un semestru student la Limbi Clasice! Cum ai descrie aceasta perioada?
Mi-a placut foarte mult pana acum. E lejer. Daca stam sa adunam toti studentii si profesorii (12) de la Clasice iesim putin peste 50. E aproape ca o familie.

• Vreo materie preferata la liceu? Dar la facultate?
Ghici ciuperca ce-i! Latina. Altfel nu veneam la Clasice. La facultate imi place cursul de Introducere in filologia clasica tinut de doamna Costa despre manuscrise, copisti si editarea de text.

• Iti este dor de viata de liceu?
Imi e si nu imi e. Pe de-o parte, nu mai e la fel de plina atmosfera de barfe ca la liceu. Oamenii sunt mult mai linistiti: avem 2-3 teologi, studeni la filozofie, la istorie si chiar si o absolventa de Litere. Ei de exemplu, considera ca messenger-ul este o pierdere de vreme si ca n-au umblat la el decat intr-a 7-a. Pe de alta parte, sunt de acord cu ei. Arhiva mea de messenger ascunde multe intrigi demne de telenovele.

• Este vreo diferenta intre viata de licean si cea de student?
Este. Din prima ti se spune ca prezenta este optionala. E adevarat ca si in liceu ni s-a zis la fel dintr-a 11-a. Aici insa, vii de drag pentru ca aici este ce ti-ai ales. Macar atat. Cursurile sunt de cate 2 ore, deci intr-o zi nu vezi decat vreo 2-3 profesori. E „refreshing”.

• Care „viata” iti place mai mult si de ce?
E cam devreme sa ma pronunt. Acum pe moment, imi place mai mult la facultate. Mai vorbim peste 2 ani. Ultimii ani au fost cu cantec. Nu se stie niciodata.

• De ce la “Clasice”?
Nu ca sa fac bani. Asta e la mintea cocosului. Am venit aici pentru simplul fapt ca imi place…Bine, si pentru ca tatal meu si bunicul meu au fost clasicisti. Mai multe detalii aflati de la Freud.

• Care consideri ca este cea mai mare realizare a ta din timpul anilor de liceu?
Ca am mers in Italia cu lotul international. Este vorba de „Certamen Ciceronianum” de la Arpino, locul de bastina al lui Cicero. Acolo traduci si scrii un comentariu in romana la un text dat de ei. Cum or traduce italienii ce scriem noi, Dumnezeu cu mila! E un fapt ca noi nu am luat nimic, desi eram buni. Anul trecut am luat si noi (alt lot, n-ai voie decat o data in viata) o mentiune, dar fata mai mult batea „plaiurile ciceroniene”, iar la traducere nu era prea stralucita. Asa zic gurile rele. Oricum a fost o excursie frumoasa.

• Dar cel mai mare esec?
Ca la Bacalaureat am luat mai putin decat colegele mele pentru ca la romana si la istorie am scris cat zicea in barem si nu 10 pagini. Si mi-e rusine, aveam Harap-Alb. A trebuit sa fac contestatie ca sa nu fiu sub o chiulangioaica, care ( sic! ) copiase la mai multe materii din cartile de rezolvari. Din cauza asta, am fost si inca sunt putin „en froid” cu colegele mele mult iubite.

• Cum descrii experienta de a fi doar trei baieti in clasa?
Pardon, unul era barbat ( self-proclaimed ). Sper sa nu lecturiseasca acest interviu – ei au dus-o mai bine decat mine pentru ca iubitele lor prietene le cam dadeau imunitate parlamentara (asta ca sa fim in trend). Cat despre mine, m-am ales cu povestiri pentru nepoti. Roman nu scriu ca ma dau mexicanii in judecata ca am plagiat vreo telenovela de-a lor.

• Consideri ca acestea doua ti-au marcat viata in vreun fel sau altul?
Cum sa nu? Altfel uitam complet de ele. Sper totusi sa nu ma lamentez la pensie de Bacalaureatul meu din 2008. As da prea mult credit subiectelor.

• Cum te vezi peste 5 ani?
Ma vad intre Masterat si Doctorat, asta daca nu am restante. Oricum mai in varsta ca acum pentru ca elixirul nemuririi s-a scumpit prea tare din cauza crizei si nu si-l mai permite nimeni. C-asa-i in tenis, vorba lui Toma Caragiu.

• Ce ii sfatuiesti pe toti micii invatacei ai limbii latine?
Sa mearga la olimpiada pentru ca acolo cu siguranta nivelul este ridicat, dar nu exagerat. Plus ca se fac excursii frumoase si mancarea de la cantina e chiar buna. Dar daca vin la facultate la noi, sa stie ca vor avea mult de lucru si ca e bine sa nu faca inca o facultate in paralel. Oricum, nici nu poate fi vorba de batrani care-ti vorbesc de antichitati „desuete”. Unii chiar au un haz deosebit. Nu tot ce au scris anticii era chiar cuminte, asta v-o spun sigur. E mare distractie!