Interviu cu Gheorghe Zamfir: “Tot ce faci, să faci cu inima!”

Autori:
Elena Milea
Edward Stănescu

A cucerit cu naiul său fermecat întreg Pământul. A supus prin intermediul sunetelor Regi şi Înalţi Prelaţi şi a devenit celebru pe toate meridianele, de la Antipozi şi până în Statele Unite. Maestrul Gheorghe Zamfir nu a uitat însă locul unde a făcut primii paşi spre succes sub îndrumarea profesorului Fănică Luca. La 60 de ani de la înfiinţarea liceului Dinu Lipatti din Bucureşti, l-am găsit pe maestru la Ateneu, în mijlocul copiilor.
În exclusivitate pentru publicaţia viaţă de liceu, Gheorghe Zamfir a rememorat câteva momente din perioada când deprindea tainele muzicii şi a oferit câteva sugestii celor care vor să-i păşească pe urme. O discuţie savuroasă, cu un personaj genial care atinge cu vorbele sale aşa cum doar naiul său mângâie sufletul.

S-au împlinit 60 de ani de la fondarea liceului de muzică Dinu Lipatti din Bucureşti. Cum era în 1955 atunci când aţi păşit prima dată în Şcoala de muzică nr.1 din Bucureşti (n.a. actualul liceu Dinu Lipatti)?

Era cea mai mare şcoală, împreună cu cea de la Cluj, din ţară. Erau două instituţii care s-au fondat în anii ’50 pentru a aduna cele mai mari talente muzicale, cu cei mai renumiţi profesori. Era şcoala specială de muzică de 12 ani, în care făceam şi cultură generală şi şcoală de muzică. Noi am făcut două şcoli în acelaşi timp. A fost o piatră de încercare. Aveam de multe ori opt-zece cursuri pe zi. Dimineaţa făceam muzica şi după-amiaza cursurile generale. Cei mici din clasele elementare 1-7 făceau cursurile generale dimineaţa şi seara muzica.

Cum erau profesorii pe vremea aceea?
Erau extraordinari. Erau cei mai buni profesori din învăţământ. Nu uitaţi că erau din şcolile regale. Or, sub Regi s-au făcut la cel mai înalt nivel toate disciplinele: filosofie, drept, sociologie, matematică, arhitectură.
Să nu uităm că giganţii minţii româneşti au ieşit în perioada dintre cele două Războaie. Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Sergiu Celibidache, Mihail Jora, Sabin Drăgoi, Mihail Andricu. Aceştia din urmă erau nişte muzicieni de o formaţie muzicală extrordinară. Toţi ieşiseră din băncile regale, nu din băncile comuniste.
Comuniştii au vrut să preluăm ce a fost mai bun în partea cealaltă şi să adaptăm după sistemul nostru şi s-au creat aceste şcoli. Se discuta pe vremea aceea că Şcoala noastră şi cu cea din Cluj sunt şcoli de avangardă.

Aţi urcat pe scenă alături de elevii de la liceul Dinu Lipatti. Cum vi se pare potenţialul pe care îl au aceştia?

Potenţialul este special. Nu atât cât aş fi dorit eu să-i vad, dar per total potenţialul este major. Lipseşte o şcoală foarte bună de suflători, iar asta am auzit-o şi în străinătate. Avem foarte buni cordari şi o şcoală foarte bună de canto, dar în ce priveşte suflătorii lăsăm de dorit. Ţin minte că pe vremea când eram elev aveam suflători de elită europeană. Paul Staicu era încă elev la liceu şi lua premii internaţionale. Aurelian Octav Popa la clarinet a luat premii internaţionale din băncile şcolii.

Înţeleg că mergem în jos şi cu muzica.
Întreg sistemul sonor planetar suferă. Este o cădere a sunetului, începând cu anii 1900. Şcoala vieneză Schonberg, Alban Berg şi Webern au detronat sistemul divin de şapte scări din gamă. Cifra şapte este o cifră pe care se bazează întreg sistemul planetar. Dacă acesta este ciopârţit şi vrei să creezi un alt sistem, să iei locul lui Dumnezeu.. Cifra şapte nu trebuia să fie atinsă. Aşa cum Schonberg a şi declarat la sfârşitul vieţii lui: “şi încă multă muzică se va mai scrie în Do major.” El ştia că a făcut o gafă. Ce a urmat după el a fost o castrofă. Nici nu au trecut 40 de ani şi a apărut Rock’n’Roll-ul american care a fost o făcătură. De ce? Pentru că trebuia să fie un băiat frumos, cu o voce caldă, catifelată care să inducă în eroare o Planetă întreagă şi să creeze stilul Roch’n’Roll. A fost un dezastru în ceea ce priveşte materia sonoră a planetei. Apoi au venit Hard Rock-ul, Metal, Jazz-ul. Nici cel din urmă nu stă într-o bună poziţie în ceea ce priveşte servirea sunetului divin. Mă refer la a servi sunetul divin! Şi de-aici toată poşirca aceasta cu discoteca, toată nimicirea splendorii culorii divine din sunet.

Mulţi dintre artiştii de astăzi nu au studii de specialitate. Credeţi că un mare artist poate fi performant şi dacă nu posedă un bagaj academic?

Nu! Nu poţi să mergi pe instinct, pe talent, pe inspiraţie. În muzică există reguli care trebuie respectate. Oamenii aceştia care sunt titani ai sunetului universal nu au venit întâmplător cu acele metode ca şi canoanele din ortodoxie. Sfinţii Părinţi au făcut aceste canoane ca să se respecte o anume disciplină, o anumită ordine. Dacă nu treci prin ea nu poţi face nimic. Această ordine trebuie respectată. La fel este şi în muzică.

Sunteţi celebru pe toate meridianele. Care este calea spre succes?

Să fii tu însuţi şi să lucrezi, aşa cum am spus şi pe scenă, cu inima. 90 % trebuie să lucrezi cu inima şi 10 % cu creierul. Restul este muncă, muncă, muncă, ambiţie şi voinţă. Credeţi că aceste lucruri nu există şi în rugăciune? Credeţi că aceia care au ajuns să se sfinţească şi s-au albit total nu au muncit? Au găsit metoda insistării prin voinţă, tenacitate. Trebuie să ai şi dorinţă! Voinţa nu poate exista fără dorinţă! Trebuie să fii şi tenace. Cu cât insişti mai mult, cu atât căştigi mai mult. Or, dacă cedezi… de câte ori nu am cedat şi eu în rugăciune… Am zis nu mai pot, am obosit. Dar o reluăm în câteva zile. Îmi spuneam: “ce am ajuns atât de slab, încât nu pot să mă rog?” Sau am ajuns atât de slab să nu mai pot să practic o gamă, un arpegiu?”
Am introdus naiul în muzică religioasă, în muzica vocal-instrumentală, am compus muzică religioasă. Acestea sunt dorinţe, dar şi voinţe duse la extrem. Voinţa mea am împins-o până la limita de suportabilitate!

În 1988 v-aţi întâlnit cu Papa Ioan Paul al doilea. Cum a fost acea întâlnire?

A fost ca orice întâlnire, doar că emoţia a fost mult mai mare! Ştiam cui mă adresez. Era un personaj important, planetar! Îmi plac oamenii de geniu. Îmi plac oamenii erudiţi şi de-asta, de multe ori, am fost şi criticat…

Nu ştiu românii să-şi aprecieze adevăratele valori?
Am învăţat acest lucru de la ocupanţi. Când stai şi dai biruri… Noi am învăţat să ne trădăm unii pe alţii dintr-o frică pe care ne-au semănat-o alţii. Turcii, ruşii, austro-ungarii. Frica, trădarea aproapelui, invidia ne-au fost inoculate.

Aţi compus peste 300 de lucrări. Aveţi vreo creaţie preferată ?
Sunt mai multe. Ar fi Mesa Păcii pe care am compus-o în 1974.Simfonia Divină pe care am compus-o timp de zece ani pe care n-am prezentat-o încă pe scenă. N-am avut nici timp şi nici nu a vrut nimeni. Este o lucrare în care am introdus texte biblice din Zaharia, Ezechil, Daniel. Nu cred că această lucrare simfonică să nu aibă vreo valoare. N-am copiat niciodată pe nimeni. O voi prezenta. Acum scriu o operă în două acte despre Dracula. Vreau să-l repun în tronul său de mare voievod şi de salvator al acestei naţiuni.

Profesorul Fănică Luca avea dreptate când v-a spus: Cu trei melodii eu am cucerit Globul Pamantesc. Tu ai să-l cucereşti mai mult ca mine.

A fost profetic ce a spus el atunci. Era un om simplu, nu era şcolit. Avea patru clase primare. Era analfabet şi muzical şi literar. Ca să înveţe să scrie numele noastre în catalog a urmat patru clase primare în timp ce era profesor la liceul de muzică. Fănică Luca a jucat un rol major. A salvat naiul românesc de la dispariţie prin crearea acestei şcoli, apoi mi l-a dat mie.

Ce face maestrul Gheorghe Zamfir înainte să urce pe scenă?

Iau pastile de scădere a tensiunii şi beau apă şi mă gândesc că totul să fie bine. Şi de multe ori nu e atât de bine pe cât mă gândesc eu. Atunci când intrii pe scenă trebuie să ai pregătire de 150% pentru că 75% îi pierzi din cauza emoţiei şi a tracului şi să rămână măcar 75%. Dacă poţi da atâta într-un concert, la adevărata valoare, e deja enorm. Dacă ajungi la 100% este deja peste aşteptările tale, ca să nu mai spun de spectatori. Nu ştiu cât am cântat la 75% sau la 100% , ori peste. Cilibidache spunea că în toată cariera lui de dirijor dacă a dat patru concerte bune. Dacă un colos ca el spunea aşa ceva, vă daţi seama ce poate spune Gheorghe Zamfir.

“Eu prin emoţie am învins publicul”

Ce sfat le-aţi da liceenilor care vor să aibă o carieră la fel de strălucită ca a dumneavoastră?

Să studieze opt ore pe zi, fără de care nu poţi face performanţă. Este un tabu! Să fii tu însuţi întotdeauna. Tot ce faci să faci cu inima, nu cu creierul! Pentru că analiza vine după aceea. Pune sentimentul înainte şi lasă raţionamentul după. Dacă faci invers, ai pierdut. Eu prin emoţie am învins publicul planetar. Am plâns. Şi atunci am izbit cantitatea de emoţie celor care ascultau. În mod instantaneu au intrat în transă ca şi mine.Dacă intram pe scenă şi spuneam am să-i fac pulbere, mă înşelam. Am mers timid.

Carte de vizită:

Nume: Gheorghe Zamfir
Data naşterii: 6 aprilie 1941
Locul naşterii: Găeşti, judeţul Dâmboviţa
A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” cu dublă specializare: Pedagogie şi Dirojorat pentru cor şi orchestră

A susţinut concerte în întreaga lume: Franţa, Elveţia, Turcia, Germania Belgia, Scandinavia, Austria, SUA, New York, Kennedy Center, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Africa de Sud, America Latină, Canada, Israel, Africa de Sud, Japonia, China şi lista poate continua.

Distincţii şi medalii: Medalia Vaticanului primită de la Papa Ioan Paul al II-lea; Medalia de aur a Asociaţiei din cadrul Academiei de Artă, Ştiinţe şi Litere a Franţei, de două ori;
Ordinul Meritul Cultural al Franţei; Titlul de Ofiţer şi Cavaler al Franţei, Belgiei şi Luxemburgului; Ordinul Comandorului în Columbia; Diploma Universităţii “Don Bosco” din Roma, de două ori; Premiul Academiei “Charles Cros” din Paris; Premiul Ţitera de aur în Franţa; Premiul Săgetătorul de Aur, în Italia; 26 discuri de aur şi platină în Statele Unite ale Americii şi Canada; 4 discuri de Aur în Africa de Sud şi Australia;
4 discuri de Platină în Noua Zeelandă; Discuri de Aur în Austria, Germania, Ungaria, Elveţia, Finlanda şi Olanda.

Discografie: a înregistrat 300 de discuri şi a vândut peste 700 de milioane de exemplare în întreaga lume.

A avut expoziţii de pictură, a scris lucrări de specialitate şi lucrări de beletristică.

Poze:
www.gheorghezamfir.eu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir

Apasati download pentru a descarcarca autograful maestrului Gheorghe Zamfir acordat cititorilor revistei viata de liceu.

Downloadat de 306 ori