Cu gaşca din liceu prin Timişoara

Îţi aduci aminte zilele din liceu, când erai a 12-a şi gândul îţi zbura departe în timpul orelor. Nu mai erai atent nici la tablă, nici la profesori, nici la clasă. Erai ocupat cu gândurile tale.

Îţi plăsmuiai un viitor şi abia aşteptai să scapi de tot ce înseamnă BAC, Admitere, meditaţii… voiai să pleci din micuţul oraş în care locuiai, să te muţi singur şi departe de părinţi. Să-ţi începi viaţa de student, să înlocuieşti majoratele cu petrecerile din cămin, să ai un ban al tău şi să descoperi oameni şi locuri noi.

Nu ştiai că destinul îţi va înşira colegii pe hartă…unii la Timişoara, unii la Craiova, unii la Bucureşti, alţii la Cluj. Nu bănuiai că prietenia solidă legată cu vecinul de bancă va fi despărţită de 600 de km. Nu bănuiai că timpul trece atât de repede… iar uneori visele devin realitate.

Deşi de multe ori gândul fugea din clasa nu credeam că ma voi întâlni cu gaşca din liceu în Timişoara.

Dan, Cristi şi cu mine. Noi am fost cei trei care, cu o saptamana in urma, ne-am urcat in trenul de Timisoara si am pornit la drum in vizita la fostii nostri colegi din liceu care studiaza acolo. Am plecat din Bucuresti la ora 15.45. Stiam ca drumul va fi lung si obositor… aşa că am luat cu noi cartile de joc, revistele si ziarele.
Am ajuns in Timisoara putin dupa ora 23.00. In gara am fost intampinati de prietenii nostri, Tavi si Mihaela.

Am luat tramvaiul din gara si am traversat urbea pentru a ajunge in complexul studentesc. Acolo ne-am intalnit si cu Bogdan, un alt fost coleg, acum student la Medicina. Bucuria reintalnirii a fost imensa.

Am trait in acele momente un sentiment inefabil. Ne-am adunat intr-o camera din camin unde am ramas pana tarziu in noapte.

Dupa cateva ore bune petrecute impreuna am decis sa spargem gasca pentru ca urma o zi plina si voiam sa fim in forma maxima.
Dimineaţa, dupa ce am luat micul dejun la cantina studenteasca a Universitatii Politehnica am pornit la plimbare prin Timisoara.

Am ajuns la Catedrala Mitropolitana apoi la Opera. Ne-am oprit la un restaurant drăguţ unde am luat pranzul şi am început să depănăm amintiri… Clipele minunate petrecute de-a lungul celor patru ani de liceu parcă se înşirau în faţa noastră.

Amintirile, altădată atât de proaspete, acum parcă aparţineau unor vremuri îndepărtate. Incredibil, dar viaţa de liceu se trăieşte o singură dată!

Spre seara ne-am strans din nou in camin pentru a lua cina. Una din gazdele noastre, Bogdan, a pregatit cateva portii de spaghete delicioase. Le-am mancat cu o pofta nebuna, apoi am ieşit în oraş într-o cafenea.

Timpul a trecut pe nesimtite, astfel ca momnetul plecarii din Tmisoara se apropia. Cu parere de rau, ne-am luat la revedere de la prietenii nostri, nu inainte de a le promite ca vom reveni in orasul de pe Bega.

Am plecat catre gara cu inima stransa, cu gandul la prietenii nostri din liceu… la anii de liceu… la Timişoara, la Catedrală.. ochii ni se împăienjenesc…

P.S. Asteptam cu nerabdare sa ne revedem !!!!