Si incepe iar scoala…

Cel mai mult am urât ziua asta, când trebuia să mă pregătesc psihic de începutul şcolii. De fiecare dată mi se strângea inima când mă gândeam că a doua zi începe... Se terminau trei luni minunate de vacanţă, de stat, de călătorit, de citit, de văzut filme bune… Totul se termina parcă atât de brusc. Mă gândeam atunci, la fel ca acum, când au trecut trei luni?! Toate imaginile mi se derulau în ultima zi de vacanţă cu o viteză fantastică.

Uram toamna, deşi culorile ei sunt superbe. Îmi aduc aminte că am plecat la munte, într-un început de octombrie, să admir peisajele veritabil autumnale.
M-am întors apoi în rutină. Trezit dimineaţă, şcoală, teme, antrenamente…

Discutam zilele trecute cu o puştoaică din clasa a 12-a. Mă întreba de Bac (habar nu am câte probe mai sunt acum, la ce materii) , de facultate, de admitere. Îmi spunea cu amar că nu o sperie nimic din ce va urma, ci o îngrozeşte gândul că profesorii vor începe cu stresul din primele zile. În schimb nu avea tristeţea că începe şcoala. Regreta clipele din Vamă, de vara asta, dar nimic spectaculos.

Eram uimit. Toată generaţia mea ar fi dat oricât să se prelungească vacanţa. (Îmi aduc aminte când era Traian Băsescu primarul capitalei şi şcoala a început mai târziu cu o săptămână, din cauza unor probleme şi noi am fost cei mai fericiţi.) Mă întrebam dacă atât de mult s-au schimbat generaţiile între timp, sau dacă şcoala a devenit acum atât de lejeră, ca un loc de unde să te întorci acasă, unde te duci să îţi etalezi ultimele haine de fiţe şi ultimele cuceriri “tunate” cu două-trei piercing-uri şi un tatuaj în vara asta?!

PS: Baftă multă în noul an şcolar!