Sfantul Mihai Eminescu

Ei bine, de acum, copiilor li se vor preda lecţii despre Sfântul Poet Mihai Eminescu : cum a despărţit el marea în două pentru a putea ajunge la “Luceafărul”, cum şi-a donat toată averea (poeziile) săracilor ca el şi cum a ctitorit mănăstiri din cuvinte preţioase…

E din ce în ce mai clar, că românaşii noştrii se plictisesc nevoie mare, sau că nu’şi găsesc, ei aşa rostul uneori în viaţă. Adică, după ce au înfiinţat “Liga Scriitorilo Români” acum 3 ani (ligă, de care trebuie să recunoaştem, nu a auzit prea multă lume ) au hotărât să ia atitudine! (sau să’şi facă niscaivai publicitate, cine ştie?). Şi uite aşa, bombă mare – demersuri pe la Patriarhie pentru sanctificarea poetului nostru naţional!

Bine, bine…numai că, să auzim argumentările acestor doctori ai literaturii noastre. Am să vă dau câteva exemple luate chiar de pe site’ul domiilor lor(sau blog,sau ce’o fi): “cunoscând faptul că Mihai Eminescu, între anii 1858-1860, urmează şcoala primară Naţional Hauptschule (Şcoala Primară Ortodoxă Orientală) , din Cernăuţi” – aşa argument zic şi eu. Ia să ne gândim logic…oare câţi poeţi anonimi ar trebui să sanctificăm de pe la şcoli ortodoxe?

Următorul e chiar hazliu “având în vedere că se trage dintr-o famile ortodoxă, căminarul Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, provenea dintr-o familie de ţărani români-ortodocşi din nordul Moldovei şi Raluca Eminovici, mama poetului, născută Jurascu era ortodoxă” – trebuie să sperăm că Patriarhul va fi atins până la suflet, poate chiar până la lacrimi de simplitatea părinţilor poetului şi astfel cererea îşi va îndeplini misiunea.

A, să nu credeţi că se încheie aici. Nu ,nu. Am păstrat ce e mai bun la sfârşit :” În scrisul său filigranat are trimiteri biblice, pe care nimeni nu a ştiut să le pătrundă cu adevărat: “ce e cugetarea sacră?/carte tristă şi închisă/ce mai mult incifrează/ cel ce vrea a descifra, iar ”Făt Frumos din lacrimă “ este gândit ca o prefigurare a lui Iisus, scris ca o pagină de Scriptură.” Deci, noroc pe această ligă, că altfel nu am fi aflat niciodată de aceste trimiteri biblice, şi nici nu le-am fi putut interpreta! Iar bietul nostru Făt – Frumos, primeşte însuşi Divinitatea supremă. Am fi putut visa noi vreodată la aşa ceva? Mă întreb cine e atunci Ileana Cosânzeana…

(Pentru a citi întreg conţinutul acestei scrisori, vă rugăm accesaţi site-ul sursă : http://liga-scriitorilor-romani.com/catre-prea-fericitul-patriarh-al-bisericii-ortodoxe-daniel/).

Ce’i drept, nu mă văd închinându-mă unei icoane ce l-ar reprezenta pe Eminescu, şi nici pictat pe pereţii bisericilor în timp ce oferă ca ofrandă divină poeziile lui… Mi’l închipui, mai degrabă stand alături de Veronica, îmbăţişaţi pe malul mării, boemi, asemeni artiştilor, nebuni de viaţă şi de nebunii.

Ar strica tot farmecul lui de poet această sanctificare inutilă – noroc că aşa găndesc şi capetele înalte ale bisericii noastre – aşa că le urăm “ligiştilor” noştrii, mult spor în găsirea unor chestii care să le umple timpul liber.