Sare prin vene

A trecut şi 1 Mai. La fel de repede cum a venit, dar nu la fel de monoton. Cel puţin pentru cei “adunaţi” la malul mării, mai exact în bătrâna Vamă…

Vis, reverie, stare incertă, nisip în papuci, sare prin vene, mare în creier, soare în palme şi râsete prin stomac. Aşa miroase Vama de 1 Mai, de 2 Mai şi poate şi de 3 Mai.

Lume multă anul acesta. Corturi cu sutele, saci de dormit întinşi pe nisip, tarabe cu mere glazurate şi susan, shaorma şi covrigi. Bere. Multă bere. Ţigări şi mucuri de ţigări. Idei trăznite şi oameni faini…

Unii vindeau pietre, alţii săruturi, alţii dădeau îmbrăţişări gratuite – deh fiecare se descurcă cum poate, românu’ e inventive, frate!

Acorduri de chitări pierdute în valuri ş vise povestite pe lângă foc. E frig pe plajă, dar nu ai cum să simţi răceala cu atâtea concerte, distracţie şi voie-bună: “Viţa de Vie”, “Urma”, “EMIL”, “Chester”, “Luna Amară”, “OCS”, “Kumm”, “Şuie Paparude”, “Ţapinarii” şi încă ar mai fii de zis…

E bine în Vamă. Să stai lungit pe plajă cât e ziua de lungă, să bei o bere, să fumezi o ţigară, să vorbeşti cu vecinu’ din stânga, să socializezi cu gaşca de alături şi să te distrezi cu oameni pe care nu ai să-i mai vezi decât peste fix un an, tot aici, în Vamă.

“Aprinde ţigara, aprinde şi clipa…Mai lasă doar o rază…” Cum să nu te îndrăgosteşti de tot ce înseamnă viaţă? Ai vrea să trăieşti veşnic clipa aprinsă o dată cu ţigara, ai vrea să nu o fumezi şi să o ţii în tine, să-ţi inunzi plămânii de sare, mare şi valuri!