Recenzie Rebela – Helen Walsh

Plec la vânătoare , înveştmântată în
desuuri şi haine vaporoase,
Cu spatele divin coborând de sub
curba umerilor…
recreez trupurile lor, arzând de
fierbinţeli delicate.
Mă socotesc absurdă…
şi dorinţele sălbatice se lipesc
de buzele lor.

Arthur Rimbaud

Adolescenţă, tentaţii, complicaţii, feminism – 19 ani.

Aşa miroase romanul de debut al tinerei scriitoare britanice Helen Walsh. Adesea considerat o autobiografie a autoarei, care la vârsta de 13 ani are primul contact cu drogurile şi cluburile şi la 16 ani pleacă la Barcelona unde are prima experienţă sexuală cu o femeie ajungând chiar să lucreze ca proxenet pentru prietenii ei travestiţi.

Se spune că pentru a putea scrie cu adevărat despre viaţă, trebuie să trăieşti la o intensitate dublă şi să experimentezi tot ceea ce scrii – pentru ca substanţa de adevăr să nu se dilueze. Helen Walsh chiar a aplicat teoria aceasta, şi rezultatul este unul şocant, plin de sentiment.

În prezent, ea lucrează cu adolescenţii defavorizaţi social dintr-un centru de recuperare din North Liverpool.

Incipitul romanului degajă degradare şi poftă carnală – “Te dă pe spate” la propriu după cum se afirmă în The Guardian – o scenă de sex între ptotagonistă şi o prostituată într-un cimitir din Liverpool. Rebela “conţine una dintre cele mai provocatoare scene de sex din literatură”, ca să- cităm şi pe cei de la The Independent.

Pe parcursul primului capitol ai impresia că ai aterizat într-un film porno lipsit de prejudecăţi, şi totuşi filele încep să se întoarcă şi iată că te simţi prins în pânza de paianjen a unei adolescente maturizate cu brutalitate, maturizare pusă indirect sub semnul despărţirii părinţilor.

Legătura ei cu Jamie şi cu tot restul prietenilor ei de sex masculin, atracţia sexuală pe care o simte faţă de orice femeie care-i trece prin faţă, apetitul pentru alcool, droguri şi cluburi fac din Millie o “rebelă” care nu se dă înlături de la nimic. Studentă fiind, viaţa ei este un haos total, singura scăpare găsind-o în aceste escapade clişeice ale zilelelor noastre.

Cu un final deschis, cartea ne transpune într-o lume a moravurilor şi a decadenţei. Fără niciun reper absolut, fără niciun scop aparent în viaţă Millie gravitează în lumea ei, conştientă de superficialitatea în care trăieşte – instinctual primar dominând realmente psihicul.

“Millie are doar un apetit deosebit pentru femei mai tinere şi bărbaţi mai în vârstă (…) Nu are nimic de ascuns şi e plină de francheţe. Millie nu este un personaj autobiografic, dar are unele trăsături comune cu autoarea cărţii.”
Helen Walsh