Pentru tine

(Dă play şi citeşte!)


“Every suitcase tells a story…”

Am apucat mânerul troller-ului şi l-am tras cu putere, uşor nervos din cauza emoţiilor. Izbitura lui surdă mi-a adus brusc aminte de clipele când pregăteam bagajele cu frate-meu pentru vacanţele de la mare. Am simţit din nou mirosul sărat al brizei şi nisipul fin de pe plajă care îmi acoperea cândva degetele. Aroma dulce a parfumului de ploaie de august şi greierii din miez de noapte mi-au invadat zgomotos simţurile. Lipseau doar apa caldă a mării şi soarele fierbinte… şi poate gaşca din acea perioadă.

Atunci împleteam toate speranţele şi planurile noastre de viitor. Schiţam cele mai intime dorinţe, urzeam cele mai fantasmagorice vise. Erau anii când invadam marea şi mâncam ardei gras la umbra unui cort. Nu ştiam nici de Patek Phillippe şi nu auzisem nici de André Rieu. Visam la pielea fină, cu miros inefabil, iar gândurile acelea mă răscoleau puternic. Nu mai ştiu câte dintre ele s-au împlinit.

M-am decis greu să fac pasul astă… Bănuiam că va fi greu să îngropi totul şi să cari după tine în sacul cu amintiri atâtea chipuri şi întâmplări. Nu ştiu ce o sa fac cu emoţiile. Pe unde o să le îndes… în buzunarul de la piept nu mai au loc.

Nu-mi imaginam atunci când am lansat site-ul că din cauza distanţei acesta va deveni principalul instrument de comunicare pentru mine. Nu m-am gândit nici la bussines, nici la bani, probabil la nimic. Pur si simplu m-am apucat să scriu. Uneori mai inspirat alteori mai puţin.

Nu credeam că aşa vei primi veştile despre mine. Şi da, sunt bine! 🙂 Pot să alerg din nou… problema e cu zborul… nu ştiu dacă “aripile” ciopârţite mă vor mai purta atât de sus.

Nu vreau să complic lucrurile inutil. Pentru mine sunt destul de clare… Mă gândeam că e incredibil câtă creativitate ai avut! Ştiam, de asemenea, că ştiai 🙂 că îţi voi răspunde într-o manieră similară

Nu trebuie să îmi mulţumeşti pentru nimic Lucrul ăsta ar strica tot farmecul. Am încercat, firesc, să-ţi arăt că există şi altceva decât ceea ce ştii şi ce ai trăit. Nu ştiu cât am reuşit şi dacă am reuşit, dar pot să te asigur că am păstrat toate acele clipe într-un loc ascuns, fără acces pentru turiste. (Gândul îmi zboară la ceaşca plină cu ciocolată…)

Am învăţat că adevărata fericire nu constă în prea multe lucruri. Uneori o strângere delicată de mână sau o privire aruncată fugar valorează mai mult decât orice. Emoţiile acelea trezite subit îţi taie respiraţia şi îţi aruncă inima în gât. Sper să ajungi să trăieşti cândva toate astea, complet detaşată de celelalte nimicuri şi să-mi dai dreptate…

În plus mi-ar plăcea să crezi şi tu că frumuseţea vine din interior şi că se revarsă cu o energie nestăvilită asupra tot ce o înconjoară.

Cam atât. Promit că te voi ţine la curent cu tot ce fac, pe unde mă plimb şi ce gânduri mai am.
Sper să ne revedem cu bine… ar mai fi multe de spus, dar timpul nu îmi mai permite.