Marti, 13…

Credeti in ghinion?  Eu nu. Cred ca oamenii spun ca au ghinion bazandu-se pe experiente strict empirice pe baza carora si-au format diverse superstitii. Mi-a picat in mana, datorita profei de teatru,  primul dictionar de etica aparut in tara in anul 1969 la Bucuresti, dictionar elaborat de un colectiv de cadre universitare si de cercetatori stiintifici.

Am extras din acesta definitia ghinionului:

ghinion = sir de evenimente si de conjuncturi nefavorabile, in viata sau la jocurile de noroc; nenoroc, nesansa. Cateodata, se ivesc situatii ostile care pot impiedica, partial sau total infaptuirea unor proiecte de viata, anuland eforturile anterioare.

Ghinionul, spre deosebire de intamplare, este asimilat conjuncturilor nefavorabile cu caracter pesimist. In viata, este o rezultanta atat a unor imprejurari obiective, cat si a comportarii subiective individuale.

Anumite conditii vitrege de viata pot fi depasite (sau influenta lor poate fi mult diminuata) printr-o munca perseverenta, cinstita; dimpotriva, atunci cand starea de fapt este lasata la voia intamplarii, inlantuirea imprejurarilor nefavorabile creeaza celui in cauza impresia ca este urmarit de o soarta implacabila si ostila lui.

De obicei, caracterele molatice, cu disponibilitate spre dezordine, lenevie, incapabile de o activitate organizata si perseverenta, au inclinatie spre blazare si neimplinire, recurgand, uneori, la motivari fataliste, cum ar fi aceea a “ghinionului”, pentru a-si “justifica” nereusita in viata.

Cred ca definitia aceasta ar trebui sa ne faca pe toti sa ne gandim de cate ori am motivat un esec spunand “Am avut ghinion!”.

Pentru a fi persoane inteligente nu trebuie sa existe in vocabularul nostru propozitia aceasta, astfel vom fi nu neaparat mai fericiti sau mai impliniti, ci mai putin nefericiti si neimpliniti.