Invazia Spice Shop-urilor: REALITATE, NECESITATE sau FANTEZIE?

Toată lumea visează la faimoasa capitală a Olandei: Amsterdamul. De ce? Pentru că acolo, se spune că e raiul pe pământ. Ce înseamnă acest „rai” pentru majoritatea? Droguri, mai exact, legalitatea drogurilor. Olandezii au pus punctul pe „i” de mult timp și se pare că prinde, dar oare să fie același „i” în toate țările?

Ei bine, azi găsești o parte a Amsterdamului aici, în România noastră. Invazia Spice Shop-urilor sau a „magazinelor de vise” cum se autointitulează, a ridicat o sumedenie de întrebări pe la „Împărăție” – se pare însă că interesele în a fi păstrate sunt mult mai mari decât ne așteptam.

Astfel ajungem să constatăm că în ultimul an numărul acestor „micuțe” afaceri din scara blocului a ajuns la peste 300. Iașul deține controlul absolut, având 60 de astfel de magazine, deh, tre’ să ajungă la tot omu’, „că viața-i grea la oraș”…Nici Bucureștiul nu o duce rău la capitolul acesta, cum de altfel niciun alt oraș al țării în momentul de față.

Acolo unde se închide ceva, poți fi sigur că a doua zi va fi un Spice Shop. Pentru că prinde. Pentru că aduce un profit imens. Pentru că se cere. De ce, sau cine cere, e inutil să ne întrebăm. Românașii noștrii cred că vor ajunge la apogeu consumând substanțe halucinogene în neștire. Termenul „fumat” devine cotidian, făcând parte din recuzita oricărui puștan care se respectă.

Liceeni, studenți, artiști, VIP-uri…toți pretind că ierburile ajută la creșterea nivelului stării de creativitate, astfel ajung să le consume aproape zilnic, deși nu creează dependență, după cum susțin majoritatea.

Cu timpul se ajunge să nu se mai știe care e bariera dintre realitate și fantezie, care e diferența dintre frică și paranoia sau ce e ireal și ce e palpabil. După un tratament cu plante cu efect halucinogen, oamenii devin incontrolabili, nu mai răspund de majoritatea gesturilor lor, iar veselia exagerată de multe ori e doar o rămășiță a unei experiențe eșuate din trecut. Totuși, majoritatea continuă să fumeze joint-uri din ce în ce mai complexe și mai „prăfuite”.

O plajă în Jamaica, rom pe măsuța de alături, roșu, negru, verde și galben, muzica lui Bob Marley în surdină…și o atmosferă chill. Și un joint fumat cu jamaicanii veseli din jurul tău. Decorul ideal pentru a intra în lumea viselor…

De cele mai multe ori însă, lumea viselor e într-o cameră în care se înghesuie 15 oameni, respirându-și aerul și încălzindu-se reciproc. Sau poate undeva în natură, izolați de lumea ce ar putea să deranjeze, sau într-un canal ascuns privirilor indiscrete. Uneori pe banca cea mai ferită din parc, sau pe canapeaua din colțul unui club ticsit de lume.

Nu prea mai simte lumea mare lucru, nu e atmosfera specifică „cultului ierbii”, dar treacă, meargă…în fond nimic nu mai e la fel. Nu mai știm ce se întâmplă și ce nu. Nu mai știm dacă se întămplă sau dacă e doar pură imaginație. Știm doar, că dacă dăm fuga până la colțul străzii, vom reuși din nou să visăm. Ironic, am ajuns acum să ne cumpărăm și visele!