In memoriam Puia
November 10, 2008 scris de Edward Stanescu
In categoria Gossip
UPDATE: Înmormântarea va avea loc MARTI,
11 NOIEMBRIE, LA CIMITIRUL IZVORUL NOU (ZONA DRISTOR), ORA 12,00.
Anunţăm cu regret trecerea în nefiinţă a fostului nostru coleg de generaţie, Alexandru Puia, promoţia 2004 a liceului Dante Alighieri. Vestea ne-a bulversat pe toţi cei care l-am cunoscut pe Puia. Incredibil, dar Puia nu mai este printre noi! Vineri noapte, maşina în care se afla Puia a fost lovită de un automobil care nu s-a oprit la culoarea roşie a semaforului pe Calea Griviţei. Şoferul care a provocat accidentul era băut.
Când am lansat această publicaţie, acum mai bine de un an, am decis împreună cu echipa viata de liceu să nu promovăm evenimente negative. Din păcate, în semn de regret pentru fostul nostru coleg, astăzi suntem forţaţi de hazard să publicăm acest necrolog. Este greu de închipuit că puştiul astă plin de viaţă a plecat aşa devreme dintre noi.
Era un calvar pentru profesori!
Puia era unul dintre cei mai zăpăciţi oameni din liceul Dante Alighieri, genul acela agitat, care tot timpul avea de comentat ceva. O combinaţie între carismatic şi nesuferit. Un calvar pentru profesori şi foarte îndrăgit de colegi. Un stelist înfocat, care nu rata nici un meci al roş-albaştrilor. Un golănaş simpatic pe care după ce l-ai cunoscut nu îl mai uiţi. Fie că eşti profesor, fie că eşti coleg.
Îmi aduc aminte meciurile de baschet în care jucam pentru echipa liceului Dante Alighieri, alături de Alex Dănilă (el este cel care mi-a dat vestea asta nefericită), când Puia era şef de galerie şi dirija scandările.
Îmi dau lacrimile când mă gândesc. Era sus în tribună şi ţipa pentru noi, înjura adversarii şi făcea show total. Mereu cu bani la el, ne făcea cinste de multe ori. El era omul cu lovelele. Nimeni nu anticipa ce avea să se întâmple…
Dumnezeu să te ierte, Puia!
Apasa aici, apoi pe cuvantul video pentru a vedea reportajul filmat de jurnalistii sositi la fata locului.
Loading ...
o idee buna ai avut edi, dumnezeu sa il ierte......
l-ai descris asa cum il stiam si eu.
e un eveniment care nu trebuia sa se intample, era mult prea tanar.
totul din cauza unui nenorocit teribilist.
Puia Alexandru a fost colegul nostru de clasa. (12 D) A fost un baiat minunat, ne facea pe toti sa radem, toata lumea il simpatiza. Era makidonul nostru nebun, "tiganul" nostru care manca seminte la ore si tot timpul avea ceva de comentat.Pentru profesori era o bomba de copil, dar toti il simpatizau.
Avea prea multa viata si energie in el, mereu avea ceva de explorat, nu statea linistit o clipa.
Toti am ramas absolut socati cand am aflat nenorocita veste.
Reuniunile de clasa nu vor mai fi niciodata la fel fara tine, va ramane un scaun gol tot timpul. Te vom iubi mereu!
Puia, nu te vom uita niciodata!
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Imi aduc aminte de Puia cand statea la intrare in liceu si pauza de pauza scuipa seminte si cand juca fotbal in curte..si multe altele...chiar daca nu am fost cu el in clasa...am apucat sa-l cunosc putin...si nu pot sa-mi dau seama cum de s-a intamplat...s-a mai stins un suflet...Odihneste-te in pace Puia si fi sigur ca nu te vom uita...
Nu pot sa spun ca am avut ocazia sa il cunosc cu adevarat pe Puia. Bineinteles, 4 ani l-am vazut in plina forma la scoala, prin tot felul de excursii sau cu ocazia diverselor petreceri, iesiri...Dar ce vreau sa subliniez este ca putine au fost datile in care am avut ocazia sa vad in spatele culiselor, sa imi dau seama ce gandea si ce simtea, dincolo de teribilismul lui specific (si, de ce nu, de o timiditate bine ascunsa). Nu incerc sa infrumusetez lucrurile, desi sunt constienta ca asta este tendinta in momentul in care dispare cineva cunoscut. Dar acum nici nu e nevoie de asta. In mod cert a fost un caracter pe care nici unul din colegii nostri nu il poate uita...daca ne-am strange (si sper din tot sufletul sa se intample asta mai des) am putea sa ne amintim ore in sir tampeniile pe care le-am facut in clasa, o groaza de momente in care radeam cu lacrimi si pentru care el era responsabil. Si poate chiar tu o pateai, dar nu conta, pentru ca in final ziua se termina oricum, dar nu plictisitor. Era genul de om curajos, dar nu ma refer la sensul obisnuit al curajului...avea curajul sa rada, sa te faca sa razi si sa sara in ajutorul tau mai repede decat oricine altceva fara sa ii pese...ca se face de ras! N-o sa uit ce ne-a spus mama lui ieri referitor la ce raspundea Alexandru atunci cand il certa pentru parea detasat de probleme: "Tu crezi ca nu sunt suparat? Crezi ca nu vad? Dar de ce sa arat? Lasa, mai bine sa nu se vada". Si asa era. Se tinea tare. Nu se supara pe tine...iar daca isi propunea sa faca ceva, o facea, era baiat destept, "zau ca da". Pe de alta parte, uneori aveam impresia ca pur si simplu nu era constient pe ce lume se afla...ma gandeam cu groaza ce s-ar intampla daca ar fi ajuns la un moment dat intr-o parte a orasului unde nu exista nici un taxi si nici un telefon...dar asta era farmecul lui. Oricum, nu cred ca sunt prea coerenta in ceea ce vreau sa spun. Regret ca nu mi-am facut timp, atunci cand s-a putut, sa vorbesc mai mult cu el sau macar sa il vad, sa iesim mai multi...mi-am spus ca am timp...la fel imi spun de fiecare data cand e vorba de toti prietenii mei. Se pare ca nu este asa. Am primit o palma cam dura...
Dumnezeu sa te odihneasca frate...nu pot sa mi te imaginez decat cu zambetul pe buze si sper acolo sus sa ai parte numai de bucurie.Sunt sigur ca cel care te-a omorat o sa-si primeasca pedeapsa de la Dumnezeu.O sa ramai mereu o parte din noi!
Coleg , prieten , om ... stelist pana la moarte si dincolo de ea , ma bucur ca te-am cunoscut , mandru ca mi-ai fost coleg, bucurati-va ca la-ti cunoscut , mandriti-va ca ati dat mana cu un om care nu stia ce e supararea si ranchiuna ... cu durere si respect vars o lacrima , aprind o lumanare si pun o floare langa tine ... mereu dornic de viata , de glume , de voie buna... ai ars prea repede flacara sufletului tau... Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace !!!
nu imi vine sa cred...era un "nebun" (in spiritul generatiei), dar unul placut daca ajungeai sa il cunosti...mare pacat ca s-a pierdut un copil cu un suflet bun si care nu merita un sfarsit asa de tragic... era sarea si piperul tribunelor pentru noi cei din Dante, ma speriam cand auzeam ca merge cu noi la meci, dar ma bucuram cand il aveam in tribuna si la final cand venea sa ne felicite in stilul lui...cuvintele sunt de prisos acum... condoleante familiei... Dumnezeu sa il ierte...
"Ce mananci fată, branză de capră de ai tenul ăsta?"....Îmi trec acum prin minte cuvintele astea ale lui...pe langă atâtea altele...nu mi-ar ajunge o zi ca să enumăr toate momentele când am vorbit despre el sau...în care am amintit de el...era ca nimeni altul şi ca toţi, in anumite clipe...ciudat...acum puţină vreme chiar eram cu un prieten comun pe stradă şi ne-a strigat...din maşina teribilă în care s-a stins mult prea devreme...nu ştiu ce să spun...poate nici nu ar trebui să spun ceva...toată lumea...prieteni, foşti colegi...sunt sideraţi...Condoleanţe familiei..şi sper ca acolo unde te duci acum..sa nu ai parte de nenorociţii de aici..Sa te odihneşti în pace, aici, printre noi, nimeni nu te va uita!
Nu mi-a fost elev... mi-as fi dorit... mereu ma binedispunea!
Da, sunt profesor, dar nu am avut onoarea de a-l avea elev insa de cate ori il intalneam pe hol, zambea: " Sarut mana doamna, Ce faceti?" Nici nu astepta sa spui ceva, intreba iar si iar pana raspundeai cu un zambet! Atunci era multumit Puia!!! Intreba doar ca sa intre in vorba, sa para simpatic, sa te bucure; asta isi dorea cel mai mult... sa simti ca e bun si ca vrea ca toti cei care il intalnesc sa zambeasca!!!!!! Facea asta dezinteresat. Nu era un calvar! Nimeni nu vorbeste asa despre el; era un zapacit, dar unul foarte simpatic si bun!!!!
Eu cred ca a fost lasat pe lume ca sa ne inveseleasca si cand a vazut ca suntem atat de rai a plecat! O sa imi amintesc de el ca de un om foarte bun, care-mi iesea in cale ori de cate ori ma vedea incruntata.
Imi pare groaznic de rau pentru tine Puia !!!
nu am invatat in dante,dar am avut ocazia sa-l cunosc pe puya;baiatu asta era o resursa necontenita de energie,e greu d crezut k dintr-o data totu s-a oprit in loc pt el;odihneste-te in pace frate si condoleante rudelor :(((
Inainte de toate mi-a fost coleg...colegul,,din fata"... cel care isi indoia urechile in fel si chip, cel care ne facea sa radem in hohote...si ,,talibanul" orei de franceza. Cate amintiri placute.... el este cel care a scos toti elevii claselor de la parterul liceului Dante afara impreuna cu directorul datorita fiolelor ,,mirositoare".. :):):))).....avea un stil aparte de a merge si..de a vorbi la tel...ii vom simti lipsa...va ramane in inimile noastre...dragul nostru coleg...
@Dana... ma refeream ca era "un calvar" ... acum, cuvintele oricum sunt de prisos... Dumnezeu sa te ierte, Puia!
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!! A fost un coleg minunat. Mereu mi-l voi aminti asa cum era el mereu cu zambetul pe buze.
nu mi-a venit sa cred cand am auzit...era cel mai zapacit om pe care l-am intalnit...nu se putea sa treci pe langa el si sa nu-l observi. cu felul sau de a fi te facea sa zambesti in orice situatie, avea un suflet foarte bun... mereu o sa fie in amintirile noastre si in inimile noastre un om ca el nu se poate uita usor. inca e greu sa vorbim despre el la trecut. odihneste-te in pace!
Deci inca nu imi vine sa cred ca tipul acela plin de viata,energic,care mereu te facea sa razi...aqm nu mai eate printre noi...pacat...mare pacat!!!:( Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...s-a dus poate intr-o lume mai buna si sunt sigura ca acolo va face si ingerii sa rada...Mi-l bvoi aminti mereu un tip pus mereu pe glume...
Puia era un baiat fantastic...mereu razand,mereu pus pe shotii...mereu isi dorea sa ii vada pe cei din jurul lui zambind.
Cred ca Dumnezeu ni l-a luat pentru ca oamenii erau prea fericiti in prezenta lui...
Si ne-a lasat DURERE si lacrimi.(dar amintiri pline de zambet)
O sa ne lipsesti mult si sa stii ca noi nu te vom uita niciodata, Puya!
Nu mi-a fost coleg de clasa dar am avut placerea sa il cunosc si sa imi ramana intiparit pentru totdeauna zambetul sau si felul sau unic de a fi!
Sa te odihnesti in pace!
L-am cunoscut poate prea putin, dar indeajuns incat sa il regret. L-am descoperit asa cum era la una din actiunile de caritate pe care elevi din generatia noastra l-au avut la un leagan de copii din berceni. Se vedea clar ca iubea copiii. Este nedrept ca unii dintre noi sa plece inainte de vreme din cauza unui imbecil alcoolic. Dumnezeu sa il aibe in grija, pe el si pe prietenii lui.
In generala nu l-am cunoscut prea bine insa in liceu am vazut cat de "nebun" poate fi si cat de plin de viata;o persoana minunata,vulcanica,de parca ar fi vrut sa nu existe tristete in jur ...si zilele in care dadea drumul la boxe ...stiam ca el era...ca avea chef de distractie...si cand a venit politia intr-o seara in care decibelii deranjau...si ...avea doar 23 de ani!
Odihneste-te in pace!
este foarte dureros. imi pare rau puia ca nu am ajuns sa te conduc pe ultimul drum...dar cu siguranta nu te voi uita niciodata. nu cred ca mai am ce sa spun...toti stim cine esti...vorbesc la prezent pt k nu m-am obisnuit inca cu gandul.
odihneste-te in pace Puia!
...am aflat ieri.. cand m-am intors in tara...
..Mereu mi-l aduc aminte la meciurile de baschet,pe holul parterului (acolo era clasa lui), cum tipa si scuipa seminte, scandand imnul stelei :) ..in treningul albastru cu fularul stelei la gat (atunci cand avea steaua meci)...
...si "socul" care l-am avut la balul de absolvire cand l-am vazut in costum.. :)...era asa elegant.. Tin minte ca am facut cateva poze impreuna, si au ramas la mine.. de atunci de fiecare data cand ne-am vazut tot imi zicea de poze...
...Imi pare rau...
...inca nu-mi vine sa cred...
e scandalos sa vezi ce se intampla in romania asta de rahat...insa tot mai multe accidente de genu se intampla...nici nu am replica nu mai stiu ce sa cred...oare seara cand ma intorc acasa pot pashii linishtyta ca nu sunt agresata lovita de vreo mashina jefuita????poate cineva sami garanteze asta...????nu cred:-
de 8 ani....il cunosteam..din prima zi m-a binedispus , din prima zi l-am remarcat... a adus atatea zaambete si atata voie buna in colectivul nostru, a facut atatea nebunii si am si facut impreuna care nu se vor sterge din memoria mea niciodata , atatea zile mohorate el le-a transformat in cele mai senine zile pe care le-am vazut vreodata.......din data de 08.11.2008 Bucurestiul si-a pierdut unul dintre cei mai plini de viata si cei mai voiosi oameni - Alexandru Puia. Din cauza unui pustan gaozar cu impresii s-a stins o raza de soare...Doamne stiu ca fiecare va ajunge intr-o zi sa raspunda pt tot ceea ce a facut , dar Doamne adu mai repede ziua pt nenorocitul asta care a luat dintre noi un fiu, un frate , un prieten , un amic , un coleg. Nu stiu ce sa mai spun......Rar promit ceva dar acum ....Puia iti promit ca eu unu'o sa incerc sa te vizitez cat de des voi putea o sa vin sa-ti tin de urat cand voi avea timp liber, treaba pe care trebuia sa o fac si cand inca erai printre noi dar uite ca nu m-am gandit....:"( Puia Dumnezeu sa te odihneasca in pace si UNII dintre noi nu o sa te uitam niciodata. Cine vrea sa-l mai viziteze pe Puia poate sa ma gaseasca la id u de mess arbitrash23 daca nu stie unde sa vina.
...am fost 4 ani colegi de facultate..am aflat acum 3 zile ce s-a intamplat cu el si nu mi-a venit sa cred..chiar akum vreo luna ne-am intalnit si am schimbat 2 vorbe..e pacat..un om care chiar ridica moralul oricui..nu exista profesor sau student in facultate care sa nu-l cunoasca...chiar daca ne ciondaneam mereu..omul asta ne-a intrat tuturor in suflet...Dumnezeu sa-l odihneasca !
Dumnezeu sa-l odihneasca,numai am cuvinte.. puia acolo esti in sufletele noastre.nu pot sa cred cum anumiti oameni mor atat de nedrept
erai unul din cei care se afirmau fara prea mult efort, erai unul din cei care peste tot pe unde merg atrag atentia celor din jur, erai unul din cei care traiau viata in adevaratul sens al cuvantului, fara paravane, fara masti... dumnezeu sa te aibe in grija si sa iti lumineze calea! condoleante familiei!
Nu-mi vine sa cred ca a trecut 1 an...
@ L. - la asta ma gandeam si eu azi.. a trecut un an... si ma intristam ca mereu de ziua mea ma voi gandi la lucrul asta.. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
pacat de el si de tineretea lui..
@ edward. cred ca multa lume s-a gandit,de fapt asta sper.
pur si simplu nu stii ce sa mai spui...pacat,mare pacat..cu siguranta sunt multi cei care regreta aceasta pierdere si mult mai multi cei care nu te vor uita niciodata!! R.I.P Puia
asa este trebuia sa comenteze dar nu sa vorbeasca cum a observat si micul print,si renata,i la fel fostul director balaianu,dudian etc
@ hyr. Poti fi mai explicit?
are cineva un filmulet de la inmormantare?mi-a fost coleg si prieten...va rog
@ Deeaaaaa - mi se pare extraordinar de macabru comentariul tau. In acele momente cine crezi tu ca statea sa faca filmuletele de la inmormantare?! Doamne Fereste... Mare ti-e gradina!
@ Hyr - cred ca este din alt "film"....