Generaţia messenger

Internetul, cea mai mare invenţie de la descoperirea focului încoace, a devenit un produs din ce în ce mai căutat şi mai “consumat” în întreaga lume… Se spune că majoritatea persoanelor infectate cu virusul internetului şi care se bucură de “minunile” lui sunt tineri şi chiar copii.

Dar toţi ne învârtim în această nebuloasă, pentru că trăim într-o lume dominată de Internet, de comunicaţii. Este adevărat că “info-alfabetizarea” atinge niveluri record, fiind foarte numeroase cazurile în care copiii încep mai întâi să tasteze, să folosească mouse-ul şi mai apoi să scrie de mână. Însă, din punct de vedere profesional, nici adulţii nu-şi pot imagina o viaţă fără Internet. Şi principalul motiv ar fi că astfel se pot obţine foarte uşor unele informaţii de care ai nevoie urgent şi soluţiile rezolvării unor probleme deoarece intri mai repede în contact cu cei din jur. În acelaşi timp te şi îndepărtezi de ei… întâlnirile directe se răcesc din ce în ce mai mult.

Lol, brb, ignore, mass, sal, pls, cp… La prima vedere par nişte semne dintr-o limbă veche. Însă viaţa de zi cu zi ne demonstrează că aceste “cuvinte” fac parte din vocabularul tinerilor din zilele noastre. De ce sunt folosite? Pentru a economisi timp, pentru a fi “cool” şi pentru a fi înţeles doar de persoanele care trăiesc in aceasta lume virtuala.

În urmă cu câteva săptămâni, am auzit din întâmplare două liceence ce purtau o discuţie de genul:
“Lol fato” a început prima, “L-ai auzit pe ăla?” “Nu, ce a zis?” “A zis că i-a plăcut poza ta de la avatar“. “Omg, omg…” “Diseară trebuie să-mi dai send, dacă nu sunt busy, ca să o văd şi eu.” “Oki, cp” “Aaaa… şi a mai spus că stă diseară pe mess. Chiar dacă o să-şi ţină la status DND, el e avaible, iar dacă e pe invisible o să-ţi dea el un buzz ca să vorbiţi în private”. “Cât de tare… you are za best”. “Thx“.

Cred că această mică discutie ar trebui să ne facă să ne gândim serios la influenţele nocive care ne sunt aduse de modernele mijloace de comunicare. Toate aceste prescurtări vor ajunge, fără să conştientizăm, să se concretizeze într-o nouă limbă bazată pe un “cod secret”, necunoscut de cei ce nu fac parte din această lume a internetului.

Problema este că încet, dar sigur limba natală se transformă într-o limbă”româno-englezo-messengeristică”. Iar cei ce se folosesc de ea o consideră un lucru absolut normal şi uneori chiar amuzant. Poate acesta ar fi unul dintre motivele folosirii ei şi în limbă vorbită. Şi ca să înţelegeţi de fapt cum stau lucrurile, gândiţi-vă doar câteva momente când a fost ultima oară când aţi auzit pe stradă, la supermarket, în staţie sau la semafor un tânăr ce spunea “lol” şi apoi începea să râdă sau care prefera să înceapă să sughite nişte “lolz”-uri în locul unui râs sănătos.

În plus, nimic nu ar avea farmec fără emoticons-uri… Indiferent dacă este vorba de eternul “smiley face” sau de alte “figuri” care mai de care mai amuzante şi mai “moderne”, încearcă să exprime cele mai apropiate stări de spirit ale utilizatorului.

Ascuns in spatele unui nickname

Cărţile sunt uitate şi ghiciţi în în favoarea cui? A Internetului, a messenger-ului, site-urilor cu muzică, jocuri şi filme care sunt tot mai des accesate de copii în defavoarea cărţilor, a învăţatului, a activităţilor recreative în timpul liber. Unii au uitat cum e să “să baţi mingea” în spatele blocului, cum e să citeşti o carte sau să mergi la un film. Aceştia sunt cei ce se ascund în spatele unui nickname şi care cred că având această libertatea de a scrie ce vor şi, mai ales, cum vor, din spatele unui avatar au totul.

Folosirea internetului si in special a mess-ului nu este o cauză, ci un efect a multor altor lucruri de care au uitat. “Da, e mişto să vorbeşti pe mess feluri şi feluri de aberaţii şi să te dai mare în cercul tău de prieteni că ai strâns mai multe id-uri decât ai colecţionat reviste.” Sunt cuvintele unui adolescent.

Dacă întrebaţi acum un copil de câţiva ani care abia şi-a început şcoala, ce-şi doreşte de la Moş Crăciun ce credeţi că vă v-a răspunde? Normal, să-i instaleze acasă un (Yahoo) Messenger. Mai toţi colegii de clasă au aşa ceva şi vrea şi el să dialogheze şmechereşte, în limbajul acela pe care îl consideră formidabil chiar şi cu prietena care locuieşte în blocul de vis-a-vis, deşi ar putea la nevoie să se strige de pe balcon. Dacă acum se întâmplă asta, cred că în viitor vor ajunge să-i ceară Moşului să le facă un implant de comunicare telepatică, aşa cum au unii dintre colegi! Să poată cogândi şi ei: să-şi facă planuri, să colaboreze pentru şcoală, să se distreze!

Este clar că, toată lumea, atât copii cât şi tineri, dacă nu au un yahoo messenger instalat în casă, ca să nu fie mai neagră ca restul oilor, fac rost ei de 3 lei şi întreabă ameninţător unde se află cea mai apropiată sala de internet căci “trebuie” să intre pe “mess”.

Poate o consideraţi o glumă, dar dependenţa de messenger este o tulburare de control a impulsurilor, intrând în aceeaşi categorie cu cleptomania sau jocul de noroc patologic. Dacă navigarea pe internet se poate dovedi foarte utilă, statul la bârfă pe messenger este cât se poate de dăunător, cauzând o stagnare a procesului de învăţare, ba chiar ducând la o scădere IQ-ului.

Este adevărat că Internetul este depozit imens de informaţie la care putem avea acces necenzurat şi cu uşurinţă, dar trebuie să învăţăm să selectăm informaţiile, să le filtrăm prin suflet şi prin minte pentru ca mai apoi să reţinem doar ceea ce este necesar şi astfel să nu se ajungă la stadiul in care uitam de familie, de prieteni, de casa, de tot ceea ce ne inconjoara doar pentru ca ne petrece tot timpul nostru liber in fata calculatorului.