Evadare

Stai între 4 pereţi şi te întrebi de ce depinzi de alţii. Ai putea foarte bine să fi independent, să îţi iei lucrurile şi să pleci acolo unde restul prietenilor nu vor să vină cu tine. Şi totuşi îi aştepţi, pentru că ştii că îţi vor oferi tot ceea ce vrei în serile acelea cu voie bună şi distracţie.

Muzică, foc, lacul în faţă, cerul nopţii perfect senin, Steaua Nordului împeună cu Carul Mic şi corturile pe pământul rece. Focul devorează leneş lemnele ude, iar voi cântaţi în cor „Trilogia căcatului” a lu’ Mărgineanu în timp ce vă holbaţi la sticla de bere pe jumătate plină…sau e pe jumătate goală? Oricum nu mai contează fiindcă e ultima şi sunteţi departe de civilizaţie şi de viaţă. Va trebui să o împărţiţi frăţeşte! Bine că Rareş nu mai vrea, a capitulat deja în cortul lui, îi e prea rău ca să se mai mişte sau ca să mai vorbească.

Pontonul de pe malul lacului întâmpină înnotătorii cu căldură, încercând să-i păcălească. Apa e rece, dar ei sar! Ţipă! De durere sau de plăcere, nici ei nu ştiu. Ies zgribulind la lună, dar ea e indiferentă, aşa că dau bir cu fugiţii la focul vesel. Parcă i-a lovit somnul, dar cum să dormi într-o seară aşa de frumoasă? Seminţele se sparg leneşe de dinţi şi poveştile de groază au căpătat o tentă mai degrabă amuzantă. Si-a pierdut Tudor talentul, sau e de vină cantitatea de al..une?

Un avion trece agale pe deasupra voastră. – Merge în Germania…! sau cel puţin aşa susţine Ioana. La ea toate avioanele mai nou au ca destinaţie Germania. O aprobaţi, ca să se simtă mai bine, vă zâmbeşte, ştie că s-a dat de gol. A văzut ca şi voi toate cele 7 stele căzătoare din noaptea aceea! O noapte extrem de norocoasă! Toţi v-aţi pus dorinţe care mai de care mai ciudate, se vor împlini!

Încet, foamea începe să îşi strige drepturile. Ei bine, nu-i nimic. Este mâncare…doar că, nu este grătar! – Bine mă Gheorghe, că n-aţi adus! Acu’ murim de foame, aici… – Nu moare nimeni de foame, am furat porumb. Îl coacem si-l mâncăm! (numa’ să ardeţi toate dovezile, că poate vin să caute „hoţul”!).

Cu burta plină, şi cu ochii în stele se aşteaptă o nouă zi. Răsăritul e aproape, la fel ca şi viaţa. Linişte deplină, vor să audă cum se crapă de ziuă. Somnul e mult mai dulce acum pentru majoritatea. Rareş încă doarme pe jumătate afară, în rest toţi s-au încuiat în corturi şi s-au ascuns sub păturile călduroase. Mâine, de fapt azi se vor întoarce la realitatea cotidianului… somn uşor!