Drumul mătăsii (Silk)

Filmul este bazat pe romanul “Mătase” al italianului Alessandro Baricco, care a fost tradus, cu mare succes, in peste treizeci de limbi. Cartea poate fi gasita si in Romania la editura Polirom.

Acesta a avut la dispozitie un buget de 20.000.000 $. Regizorul si scenaristul canadian Francois Girard ne propune o poveste de care toti europenii risca sa se indragosteasca in orice moment.

Desi a fost criticat din cauza simplitatii subtitrarii, eu consider ca tocmai aceasta ii da o candoare nemarginita prin faptul ca puterea gestului este cu mult mai presus decat cea a cuvantului.

O distributie interesanta: Keirei Knightley, Michael Pitt si Alfred Molina. Macar pentru atat si tot merita vazut filmul.

Piesa de rezistenta a filmului o reprezinta peisajele absolut superbe ale Japoniei, Italiei, Angliei si Canadei, cele patru locatii diferite in care s-a filmat pelicula.

Filmul prezinta povestea unui tanar francez pe nume Herve Joncour, care initial imbratiseaza cariera militara, insa la insistentele omului de afaceri Baldabiou, devine negustor si face numeroase calatorii in Egipt si Japonia pentru a cumpara oua de viermi de matase necontaminate de maladia care secerase toate aceste insecte in Europa.

Acesta este casatorit cu iubirea vietii sale, Helene, insa intr-una dintre calatoriile sale in Japonia intalneste o frumoasa gheisa de origine chineza, care era iubita unui puternic si primejdios baron local pe nume Hara Jubei. Acesta se indragosteste de gingasia, dar si inaccesibilitatea ei.

Probabil va veti gandi: “Si Helene? Parca era iubirea vietii sale.”. Herve este chinuit deopotrivă de sentimente de vinovăţie faţă de soţia lui Helene ( pe care, culmea, chiar o iubeşte sincer ) şi de sentimente de dor şi dorinţă neîmplinită pentru necunoscuta gheişă.

Herve primeste la un moment dat o scrisoare din partea misterioasei gheişe, crede el. Heleve se imbolnaveste si in final, moare. Herve merge in cautarea unei femei care i-a tradus si in trecut un biletel din partea gheişei. O gaseste si aceasta ii traduce scrisoarea insa, stupoare, scrisoarea era chiar de la Helene.

Filmul este cu atat mai special cu cat prezinta fascinatia culturii japoneze prin ochii unui european.

Finalul merge spre ideea că dragostea adevărată este una singură în viaţă, indiferent ce forme ar îmbrăca ea pe parcurs.