Despre viata de liceu

Aseară m-am întâlnit cu foştii colegi de liceu. Urmează un articol despre seara petrecută cu ei. Până atunci însă vă prezint mai jos un articol foarte fain despre viaţa de liceu pe care l-am primit de la o fostă colaboratoare. Cred că a exagerat puţin cu laudele, dar să vedem ce zice despre adolescenţa petrecută în Buzău…

Despre viata de liceu
Autor: Andela Bara

Stau în fața paginii albe și îmi amintesc de primele articole scrise pentru Viața de liceu. Sfioasă, am pus negru pe alb gânduri, sentimente, amintiri, valori și idei de viață. Uitasem de ele; le-am recitit acum câteva zile. Nu sunt deloc mulțumită de forma cu care am îmbrăcat acele cuvinte, însă nu asta contează. Cea mai importantă a fost încrederea pe care un prieten foarte bun a avut-o în mine. Îmi trăiam încă viața de liceu: pasională, nebunească, fără chiuluri dar cu mule satisfacții. Știam că nu se poate trăi decât o singură dată și trebuia să profit din plin, să nu-mi uit prioritățile, dar nici să nu neglijez micile plăceri care-mi puteau aduce marile satisfacții.

Simt că azi e 12 aprilie 2008… atunci am cunoscut unii din cei mai buni prieteni pe care i-am avut în facultate și pe care îi voi avea mereu, inclusiv pe Oana, colega mea de cameră, Scorpionul cu care compatibilitatea îmi e de 100% (eu sunt Pești). Eram clasa a 12-a și aflasem că urma ca în Buzău, orașul meu natal, să ajungă Caravana Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC). Mă înscrisesem de puțin timp pe forumul de meditații gratuite – www.etajul6.ro și abia așteptam să îi văd. Am plecat de la ora de latină. S-a supărat profesoara. Îmi păsa?

Întâlnirea a avut loc la liceul advers celuia în care eu studiam. Eram mânioasă pe lipsa lor de organizare, pe faptul că amfiteatrul era gol și că oferta educațională nu avea cui să fie prezentată. Mi-am revenit repede. Mi-am dat seama că în acest fel aveam să primesc toată atenția FJSC-iștilor. Insist, viața de liceu e nebunească! Era și el acolo, cel care mi-a devenit cel mai bun prieten de la momentul respectiv, cel care m-a încurajat că am talent, că voi ajunge mare. Sper să nu îl dezamăgesc. Îmi doresc ca prietenia noastră să fie mereu măcar așa cum e acum – sinceră.

Curajoasă din fire și plină de flirt, l-am rugat să îmi scrie contactele sale pe o agenda neagră păstrată și acum. Era frumos din cale-afară, înalt, deștept și extrem de carismatic. Am avut un feedback extrem de pozitiv și eram tare mândră de mine. I-am cunoscut și pe Dyna (pe care o iubesc), Mihai, Gaby, Andra și încă vreo doi profesori ai facultății (nu dau nume, deși știu exact cine erau). M-am pozat cu Oana, Dyna și Mihai. Eram tare țanțoșă. Cine mai avea poze cu ei ca mine? Ei nu aveau decât KO-uri pe forum după ce scriau câte un text cu virgulă între subiect și predicat, cu figuri de stil, fraze lungi cât un coridor de cămin și „am decât două visuri în viață”. Ulterior am ieșit cu ei la o cafea. Am promis să intru la FJSC. Am riscat totul pe o carte – am dat admitere DOAR la FJSC în septembrie. Ei au avut încredere în mine, eu mă cunoșteam, știam că trebuie să reușesc. Am făcut-o și pe asta – studentă bugetară! Cam așa am ieșit eu din liceu și am intrat la facultate. Cu 3 săptămâni înainte de încheierea cursurilor universitare, mă întreb – cum voi ieși?

Revin în contemporaneitate, azi, 30 Martie 2011, și mă întreb: când au trecut trei ani?

Dragă cititorule, ești în clasa a 9-a? Norocosule! Nici nu știi ce viață vei duce! Primul an a fost abia de acomodare. Sau ești cumva a 12-a? Nu fi trist că se termină, fii mândru că viața de liceu a existat. Fii sigur pe tine în ceea ce privește alegerea facultății. Nu te duce unde s-o nimeri. Implică-te!

Cine este el? Adesea i se cer autografe. Nu semnează cu Tudor Chirilă, deşi unii l-ar crede…