Un festival mai proaspat decât patronul său

În 1990, în România nu au venit americanii. Si nici filmele americane pe care le aduceau, pe sub mâna, “baietii”.

În ultimul an al deceniului opt, la noi au venit vedetele. Una dintre ele, dupa cum spunea Alexandru Tocilescu joia trecuta, este Dan Chisu. Singura notiune pe care ar trebui sa o avem despre domnul Chisu este ca, odata cu “vedetizarea” sa, în tarisoara noastra a venit si festivalul DaKino.

Anul acesta, la a XVII-a editie, Dan Chisu a declarat razboi deschis cliseelor de la Hollywood. Si a reusit sa iasa învingator. Nu numai cu sectiunea de fictiune, fie ca a fost vorba despre scurt metraje sau de animatii, ci si cu sectiunea Documentare, care a prezentat câteva pelicule foarte apreciate.

Desi cu foarte mult public (intrarea a fost libera pentru studenti si elevi – aviz amatorilor pentru editia de anul viitor!), prima seara nu a fost la fel de reusita ca celelalte, din cauza lui “Beowulf”, un film care se batea cap în cap cu motoul festivalului. Daca doriti sa-l vizionati, ruleaza la mall-uri. Daca vreti sa va faceti o idee despre ce fel de filme puteti urmari la DaKino, mai bine cautati o realizare marca David Lynch sau Pen-ek Ratanaruang.

Timp de cinci zile, sala Auditorium a Palatului Regal din Piata Revolutiei a stat mai mult cu lumina stinsa si proiectorul pornit. S-au învârtit aproape 120 de filme de fictiune si documentare, unul mai interesant decât celalalt. Juriul a întocmit cu greu un clasament care sa le faca dreptate tuturor peliculelor din concurs. Câstigatorul a fost scurt metrajul “Soft”, în regia unui englez – Scott Ellis. Un clasament al premiantilor si recenzii ale filmelor din concurs puteti gasi aici, unde s-a implicat si colegul nostru, Cosmin (nu e greu de gasit – are cele mai mult posturi).

Editia din acest an a Festivalului International de Film DaKino a numarat mai multe premiere: lansarea celei de-a doua carti a lui Dan Chisu, “Garsoniera din Padurea de Macarale’’, precum si prezenta unui regizor thailandez (Ratanaruang) la vizionarea celor doua filme ale sale, prezentate în încheierea celei de-a treia zile de festival. Concursul a numarat multe filme românesti, dintre care as remarca scurt metrajele “Examen”, “Acasa”, ale lui Paul Negoescu, si “Balastiera #186”, al Adinei Pintilie.

Primele doua sunt farâme de viata foarte realiste, pe când filmul Adinei Pintilie pare mai degraba un exercitiu de arta suprarealista. Aceste trei pelicule sunt caracteristice pentru cel mai mare festival mic din partea aceasta de Europa si aduc un aer de prospetime retetelor învechite cu iz comercial reprezentate de Hollywood.