Cum ne alegem jumătatea

Vedem tot timpul in jurul nostru cupluri, unele ni se par fericite si ne-ar placea sa ne identificam cu ele, altele nu coincid cu convingerile noastre in raport cu felul in care ar trebui sa functioneze un cuplu. Si asta pentru ca fiecare dintre noi, asimileaza pe parcursul existentei modele, ca urmare a experientei traite si a modelului din familie, modele pe care fiecare vrea sa le urmeze si in care sa se regaseasca.

Cum ne alegem , insa , partenerul/partenera? Stim noi oare ca este suficient doar sa ne placa acelasi tip de ciocolata, aceleasi calatorii ca sa zicem ca am gasit ce cautam: un el, o ea cu care sa vrem sa construim o relatie, un viitor comun?! Cu certitudine, exista mai multe aspecte implicate, de unele suntem constienti, iar de cele mai multe nu.

Fiecare vine in relatie cu anumite proiectii pe care si le-a format, ca urmare a experientelor traite, unele esuate, altele de succes, cu anumite frici, temeri si cauta ceva care sa completeze aceste conceptii pe care le are fata de ideea de cuplu. S-a constat ca fiecare dintre noi cauta un partener cu care sa aiba foarte multe similaritati, sa fi traversat experiente asemanatoare, dar care sa fi gasit modalitati diferite de adaptare , de aparare, de aici si ideea despre contrariile care se atrag.

Este important intr-o relatie sa existe acest fond comun, anumite valori comune, pe care sa se construiasca relatia, dar si diferente care sa asigure un caracter complementar acesteia. Diferentele stimuleaza, cresc curiozitatea, te incita sa fii mai profound, sa ti “se aprinda si alte beculete” care te pot face sa vezi alternative in raport cu o situatie, alternative la care nu aveai acces. Atata timp cat diferentele sunt inferioare asemanarilor, ai sanse sa crezi ca ai gasit ce cautai. Cand contrariile sunt exacerbate, existenta unui punct comun este aproape inexistenta.

Ati vazut adesea cupluri care se cearta foarte mult si cu toate acestea ele rezista.
De ce? Pentru ca in cadrul fiecarui cuplu, exista anumite roluri pe care fiecare le joaca inconstient.

• Parinte /copil

In acest tip de cuplu se poate vedea existenta in cadrul unuia dintre parteneri a nevoii de dependenta, de incredere, de siguranta. Credinta inconstienta a acestui partener este ca daca va ramane nesigur/a, neajutorat, celalalt partener intra in rolul de parinte, va avea grija de el/ea. Findu-i satisfacute nevoile de partenerul in rol de parinte, copilul si le neaga si cuplul poate functiona armonios.

• Tot timpul impreuna

Este cuplul care ia mereu deciziile impreuna, isi petrec cam tot timpul impreuna, le plac si displac aceleasi lucruri, inlatura tot ceea ce este rau pentru ei.

• Dominant sau dominat de partener

In acest tip de cuplu, este intalnita nevoia de putere, de control, pe care unul dintre parteneri o resimte. Celalalt partener fuge de responsabiliti, ii place sa fie luate deciziile de celalalt, desi sustine ca manifesta o atitudine de toleranta si relaxare fata de trebuinta de putere a partenerului.

Sunt doar cateva dintre tipurile de cupluri mai des intalnite. Indiferent de rolul pe care fiecare il joaca , este esential ca nevoile unuia sa-i fie indeplinite de celalalt, ca nevoile unui rol sa fie satisfacute de nevoile celuilalt rol, in felul acesta sa se completeze puzzle-ul si relatia sa functioneze armonios.

Te las sa meditezi…oare tu ce rol joci?!