Kashmir – Perla Târgu-Mureşului

Fie că este vorba de un elev exemplar, sau unul ”șmecher” – sunt momente în care care simți nevoia să te rupi, și zici : ”Gata! Nu mai rezist!…trebuie să fug, să scap de toți profii și de toți colegii!” sau ”Errr…ne dă test? Din ce?…serios? auch…cred că…uhm…” și te dizolvi încet spre…

Și aici vine problema…să te duci la chioșcul liceului, sau mai bine nu (aici există riscul de a fi prins). Lasă, că mai bine merg in Kashmir, beau un ceai, citesc ceva, mă relaxez…

Treci strada (este poziționată numai bine,între cele două licee importane din oraș și cea mai cunoscută facultate).

Ce bine miroase, și muzica ”chill” te lovește din prima. Te așezi la locul tău: canapeaua în stil antic de la geam din salonul de nefumători.
Te lași pătruns de atmosferă și ajungi să călătorești în timp, alergând nestingherit prin lume…nici nu realizezi când vine să-ți ia comanda, te scuzi.. bâlbâi ceva că încă nu te-ai hotărât: ceai clasic sau exuberant? exotic sau de crăciun? de casă sau ”de viață”? medicinal sau amețitor?

Totul e ca acasă: liniște, calm, canapele comode, pereți calzi, ferestre prin care lumina pătrunde discret, initmitate…ceai și prăjiturelele bunicii…

Clipești o dată, și clepsidra îți arată că a trecut deja o oră! Dar tu te simți de parcă ar fi trecut o săptămână de relaxare…Tumultul liceului te așteaptă dincolo de drum, dar parcă tu te afunzi și mai adânc în canapea sorbindu-ți ceaiul cald…și totuși conștiința îți spune că nu ar trebui să abuzezi de ”bietul” catalog- așa că în ultima clipă pășești în clasă cu gândul la căldura Kashmir-ului, prezent…și totuși absent….