Referat despre poezia “Plumb”

George Bacovia este cel mai mare reprezentant al simbolismului românesc. El s-a remarcat prin volumele sale de versuri „Plumb”, „Cu voi”, „Scântei galbene”, acestea conferindu-i un loc privilegiat.
În lirica bacoviană cele mai importante motive simboliste sunt:
– plumbul care sugerează cenuşiul existenţial, apăsarea, căderea în moarte a destinului de plumb universal;
- ploaia depresivă;
- solitudinea;
- somnul;
- agonia.
Poemul este alcătuit numai din două catrene, în fiecare dintre ele repetându-se de trei ori substantivul „plumb”; acesta denotă stările sufleteşti specifice poetului: moartea, prăbuşirea, frigul, somnul, pustiul, singurătatea, apăsarea.
Sursa de inspiraţie a constituit-o o vizită pe care poetul a făcut-o la cavoul Sturzeştilor, fiind profund impresionat de sicriele de plumb, care dădeau interiorului o notă stranie.
Titlul poeziei este un simbol, întrucât „plumbul” sugerează o serie de stări sufleteşti abstracte. Metalul pomenit în titlu are doua însuşiri:
- cenuşiul ar putea sugera plictisul, monotonia, urâtul, fiind totodată culoarea humei în care se întorc toţi oamenii şi toate lucrurile;
- greutatea, fiind elementul care contibuie la întoarcerea în huma.
Strofa I prezintă cadrul în care se află poetul: un cavou cu sicrie şi flori făcute din plumb sau care sunt percepute astfel de eul liric din cauza luminii cenuşii şi a atmosferei sumbre. Se pare că acest spaţiu al morţii îşi extinde influenţa şi asupra naturii exterioare: coroanele arborilor „molipsite” de plumb scârţâie jalnic.
Verbele aproape toate la imperfect („dormeau”, „stam”, „scârţâiau”, „atârnau”), prelungesc într-un timp infinit „somnul” sicrielor, veghea poetului şi agonia naturii.
O menţiune aparte merită cuvântul „cavou” care este folosit cu sens propriu, iar sensul echivoc al acestui termen constituie un alt element simbolist.
În strofa a-II-a, s-ar părea că poetul veghează sicriul unei persoane iubite (care murise). Primul vers al strofei a-II-a („Dormea întors amorul meu de plumb”) a fost interpretat ca având sensul de „întors cu faţa spre apus”, adică mort.