Podişul Dobrogei

February 18, 2009 scris de  
In categoria Geografie

Podisul Dobrogei, cuprins intre Dunare (in vest si nord), Marea Neagra (in est) si granita cu Bulgaria (in sud) este o unitate danubiano-pontica de o deosebita originalitate geografica.
Relief, evolutie si subdiviziuni
Dobrogea se prezinta ca un podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite) si structuri sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor modelatori externi, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse (200-300m).
Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400m si chiar 467m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub 200m (altitudinea maxima este de 204m in Deliorman).
Tectonic, Dobrogea apartine unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre (care poarta si nordul Dobrogei) aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff), in fata Carpatilor Curburii si in sud, microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea de Sud).
Geologic, Dobrogea cuprinde mai multe formatiuni: granite si sisturi cristaline paleozoice (in zona Macin), sisturi verzi (in Podisul Casimcei), structuri sedimentare triasice (in Dealurile Tulcei), jurasice (pe cursul inferior al raului Casimcea), cretatice (in Podisul Babadag si Dobrogea de Sud), structuri sedimentare neozoice (in Dobrogea de Sud).
La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi proterozoice din Podisul Casimcei, cu o virsta de peste 600 milioane ani. In fundamentul Dobrogei de Sud exista roci mai vechi, identificate in foraje si acoperite in prezent de straturi sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice, care au o varsta mult mai mare (1,6 miliarde ani).
Asociat acestora exista forme de relief influentate de petrografie si structura: un relief “granitic”, cu trene de grohotisuri si abrupturi in Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a sisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice din Dobrogea de Sud.
Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei si Podisul Babadag), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.
Evolutia Dobrogei cuprinde urmatoarele etape mai semnificative:
• In Proterozoic si inceputul Paleozoicului sudul Dobrogei (impreuna cu fundamentul Campiei Romane si fundamentul Campiei Moldovei) era un uscat continental supus unei eroziuni subaeriene;
• Orogeneza caledoniana (din Silurian) a creat un sistem montan (situat in zona Podisului Casimcei), adaugat uscatului sud-dobrogean, erodat apoi pana la stadiu de peneplena;
• Orogeneza hercinica (din Carbonifer si Permian) a construit zona Muntilor Macinului (prin cutare si magmatismul granitic), adaugata ariei caledoniene si ulterior erodata;
• In Mezozoic se sedimenteaza substratul peneplenizat cu sedimente triasice, cretatice si jurasice;
• In Neozoic se incheie sedimentarea Dobrogei (prin depunerea stratelor de calcare si gresii sarmatiene) si transformarea ei integrala in uscat.
Subdiviziunile principale ale Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud, despartite de linia Harsova-Capu Midia.
Masivul Dobrogei de Nord este mai inalt, cu un relief mai variat si o inclinare generala de la Dunare spre mare. Este format din Muntii Macinului (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea Niculitelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podisul Babadagului (alungit de la Dunare la Mare, cu altitudine maxima de 401m), Podisul Casimcei, format din sisturi verzi (cu 325m altitudine maxima), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au generat un mic areal carstic (pesterele de la Gura Dobrogei si “cheia” Dobrogei).
Uneori Podisul Casimcei este considerat o subdiviziune majora separata a Dobrogei, de acelasi rang cu celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala.
Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m), este larg ondulat dupa cutele calcarelor sarmatiene si inclina de la mare spre Dunare. Vaile au un pronuntat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de 204m, poarta denumirea generica de “Deliorman” (continuandu-se in Bulgaria).
Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.
Clima si hidrografia
Cea mai mare parte a Dobrogei are un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari (10o-11oC), temperaturi ridicate vara (22o-23oC), precipitatii reduse (in jurul valorii de 400mm/an), zile tropicale si secete frecvente; bate frecvent Crivatul, geros iarna si uscat vara. Spre litoral exista un climat cu influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.
Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La altitudini de peste 300m (in nordul Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o temperatura medie mai scazuta (9o-10oC) si precipitatii mai bogate (500-600mm/anual).
Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea mai mare intindere de -1o – -2oC, dar in extremitatea sud-estica (zona Mangalia) este pozitiva: acest areal din apropiere de Mangalia este asadar cea mai calduroasa regiune iarna.
Amplitudinea termica anuala este destul de diferentiata; 23o-24oC in jumatatea “dunareana” a Dobrogei si 21o-22oC in jumatatea “maritima” a climatului litoral. In mod similar se ajunge pe litoral la 10-20 zile tropicale, fata de 30-40 zile spre Campia Romana.
O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala (alaturi de Delta Dunarii) este cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai mici de 400mm/anual in interiorul podisului.
Reteaua hidrografica a Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului, Canalul Dunare-Marea Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.
Dunarea margineste Dobrogea prin sectorul baltilor (Balta Ialomitei, de la Ostrov la Harsova si Insula Mare a Brailei, de la Harsova la Macin) si al Dunarii Maritime, in nord.
Principalele rauri interioare sunt: Taita siTelita, care se varsa in lacul Babadag, Slava, care se varsa in lacul Golovita, Casimcea, cel mai important rau dobrogean, care se varsa in Lacul Tasaul. La acestea se adauga raurile semipermanente din sudul Dobrogei, care se varsa in Dunare prin intermediul limanelor fluviale dintre Ostrov si Cernavoda.
Valea Carasu, in trecut cu izvoare la 5km vest de Constanta, varsarea in Dunare la Cernavoda si un curs abia perceptibil, datorita pantei reduse, a fost utilizata pentru proiectarea si construirea traseului Canalul DunareMarea Neagra; acest canal, in lungime de 64km, leaga Dunarea de Marea Neagra intre Cernavoda si Agigea, la cele doua capete existand cate un sistem de ecluze.
A fost construita si o derivatie de la Poarta Alba la Midia (Canalul Poarta Alba-Midia). Canalul Dunare-Marea Neagra utilizat pentru navigatie va spori in importanta o data cu activizarea magistralei fluviale fluviale transeuropene, dintre Marea Nordului (rotterdam) si Marea Neagra (Constanta).
Principalele lacuri dobrogene sunt: limanele maritime (Techirghiol, Tasaul, Mangalia, Babadag), lagunele (Siutghiol si laguna Razim-Sinoe care este considerata o subdiviziune a Deltei), limanele fluviale (Bugeac, Oltina, Vederoasa), precum si lacurile de acumulare pe micile rauri cu apa semipermanenta din sudul Dobrogei.
Apele subterane sunt, in partea de sud, la adancimi mari si slabe calitativ, iar in partea de nord, mai bogate cantitativ, datorita acumularii lor in patura detritica.
Marea Neagra este o componenta hidrografica proprie Dobrogei si Deltei, care determina formarea unei unitati regionale distincte: zona litorala, platforma continetala si litoralul romanesc al Marii Negre.
Invelisul biogeografic
Vegetatia Dobrogei este formata in cea mai mare parte din stepa, la care se adauga suprafete de silvostepa si paduri de stejar.
Stepa caracterizeaza peste 3/4 din suprafata Dobrogei. Desigur este vorba de “stepa secundara” si terenuri cultivate, deoarece vegetatia naturala, cu specii spontane, este redusa ca intindere. Silvostepa face trecerea spre etajul stejarului si este, din acest punct de vedere, o zona de tranzitie.
Etajul stejarului (format indeosebi din stejar pufos, stejar brumariu, la care se adauga specii caracteristice padurilor submediteraneene) cuprinde trei areale majore: zona Macin-Niculitel (cu paduri in masiv), Podisul Babadagului si nordul Podisului Casimcei, la care se adauga un areal discontinuu, partial distrus in extremitatea sud-vestica a Dobrogei (zona “Deliorman” – “padure nebuna”, continuata insa in sud, in Durostor).
Fauna cuprinde specii de rozatoare specifice stepei (popandaul, orbetele, harciogul), la care se adauga reptile de origine submediteraneana (soparla dobrogeana, vipera cu corn, broasca testoasa de uscat), pasari, fauna acvatica. Din Dobrogea a disparut, in vremuri istorice, vulturul plesuv, dar a fost introdus ca specie noua muflonul.
Solurile cele mai raspandite sunt solurile balane (dobrogene), diferitele tipuri de cernoziomuri, soluri cenusii (in Podisul Babadag), soluri brune (in Muntii Macin) si soluri slab evoluate (indeosebi litosoluri).
Principalele rezervatii si monumente ale naturii sunt:

Valul lui Traian, rezervatie floristica (cu specii xerofile, rare);
Luncavita, rezervatie forestiera (un faget relict);
Gura Dobrogei, rezervatie speologica;
Diferite puncte fosilifere (Topalu, Basarabi, Seimenii Mari, Aliman);
Rezervatii geologice (Macin);
Dunele de la Agigea (rezervatie de flora si fauna).
Elemente de geografie istorica
Dobrogea a cunoscut o locuire straveche si continua ce isi are originea in paleolitic si neolitic (culturile Hamangia si Cernavoda); locuirea tracica s-a imbinat in mileniul I i.e.n. cu colonii milesiene (Histria, Tomis, Calatis). Conducandu-si armata in razboiul contra scitilor, Darius a traversat Dunarea spre nord, in singurul loc mai ingust si accesibil – la Isaccea. “Limes”-ul roman al Dunarii (Axiopolis-Cernavoda, Carsium-Harsova, Arrubium-Macin, Noviodunum-Isaccea, Aegyssus-Tulcea) a reprezentat o axa straveche de mare insemnatate economica.
Trebuie sa mentionam ca Dobrogea a fost prima provincie a Daciei intrata in aria latinitatii, iar principalul oras roman a fost in apropierea monumentului de la Adamclisi. Din sec. IV este atestat aici si crestinismul (Basarabi, Isaccea, Tomis).
Dobrogea a continuat sa aiba legaturi stranse cu Bizantul prin cetatea Heracleea-Enisala, pana in jurul anului 1000, cand perisipul lagunei Razim format acum i-a obturat legaturile cu marea.
In evul mediu, Mircea cel Batran si-a extins stapanirea, dupa cum atesta titlul sau de domn, si asupra tinutului dobrogean, hotarul Tarii Romanesti fiind in vremea sa la “marea cea mare”.
Dobrogea devine, astfel, o arie importanta in tranzitul sud-est-european in sec. XV-XVIII, legata functional mputernic de Moldova si Muntenia, drumurile comerciale orientandu-se spre Gurile Dunarii si mare.
Legaturile Dobrogei cu celelalte teritorii romanesti sunt ilustrate si de drumuri traditionale de circulatie si schimb; drumul “codrului” din Vlasia in Deliorman si de aici la mare; drumul “stepei” din Subcarpatii Curburii in Baragan si pe Ialomita, iar de aici prin mijlocul Dobrogei la mare; si drumul tot de “padure” – dinspre Moldova, Lunca Siretului si padurile din nordul Dobrogei, tot la mare. Acestea sunt de altfel si actualele trasee rutiere de legatura (Calarasi-Ostrov; Giurgeni-Vadu Oii; Braila-Macin).
In acest fel, Dobrogea a fost totdeauna un spatiu organic integrat teritoriilor romanesti “sprijinite de Carpati” – Muntenia si Moldova – si o poarta maritima naturala a tarii. Reintegrarea administrativa a Dobrogei la Romania dupa inlaturarea stapanirii otomane (1878) a reprezentat o etapa intre Unirea Principatelor (1859) si Unirea tuturor teritoriilor romanesti de la 1918.
Populatia si asezarile omenesti
Populatia Podisului Dobrogei numara in prezent (1992) aproape 1 milion de locuitori. Fata de recensamantul anterior (1977), populatia a crescut cu 150.000 persoane, in parte datorita sporului natural, in parte datorita adaosului migratoriu.
Densitatea populatiei este de cca. 70 loc./km2, mai ridicata (200loc/km2) in zona Constanta-Ovidiu-Navodari-Medgidia si in jurul altor orase (Tulcea, Mangalia, Cernavoda) si mai redusa (sub 50loc/km2) in interiorul podisului. Sporul natural, desi peste media tarii (5-6’), a scazut mult in ultimii ani. Insa Dobrogea continua sa aiba un spor migratoriu pozitiv, sensibil.
Asezarile rurale sunt in general mijlocii si mici, cu cateva exceptii de localitati mari (Cobadin, Cogealac, Mihail Kogalniceanu de langa Constanta, Valul lui Traian, Mahmudia), care au si functii economice mai complexe.
Asezarile urbane au vechi traditii in Dobrogea.
Orasele – porturi construite de greci la Marea Neagra (Histria, Tomis, Callatis) sunt totodata cele mai vechi asezari urbane din tara noastra. Ele au fost completate in epoca romana cu orasele limesului dunarean.
Centrul administratiei rurale era probabil in municipiul de la Tropaeum Traiani. Bizantinii, iar apoi genovezii, veneau la Enisala si Harsova pana in evul mediu. Perioada ocupatiei otomane a diminuat fenomenul urban. Dezvoltarea urbana este deosebita in secolul nostru. Se extind si cresc orasele Constanta, Tulcea, Medgidia, Mangalia si apar orase noi (Ovidiu, Navodari, Negru Voda).
Constanta este in prezent al doilea oras al tarii, dupa numarul de locuitori (350.000 loc.). Are industrii variate (constructii de nave, celuloza, ramuri ale industriei alimentare etc.) si o functie portuar-comerciala deosebita. Este, probabil, cel mai dotat si frumos oras din tara. O data cu deschiderea axei fluviale Rotterdam-Constanta si cu activizarea cooperarii economice in zona Marii Negre, va avea o vocatie europeana si internationala.
Tulcea (97,500 loc.) este principalul oras al partii de nord a Dobrogei si centru de coordonare economica si administrativa a Deltei Dunarii. Are industrii importante (industria aluminei, constructii de nave, conserve de peste) si este un port fluvio-maritim activ.
Medgidia (47.000 loc.) este un oras cunoscut prin intreprinderea de masini agricole si intreprinderea de lianti, iar, recent, prin functia de transport (nod feroviar si port la canal).
Mangalia (44.000 loc.) este un oras care isi are originea in anticul Callatis, atestat prin numeroasele vestigii arheologice; are un santier naval si un important port maritim. Functia turistica proprie este completata prin coordonarea zonei “Mangalia Nord” (Olimp-Saturn).
Navodari (32.000 loc.), oras recent, are o industrie de mari dimensiuni (industrie petrochimica in zona Midia, ingrasaminte chimice, acid sulfuric) si un port maritim (Midia) in dezvoltare.
Cernavoda (22.000 loc.), port la Dunare si Canalul Dunare-Marea Neagra, isi leaga dezvoltarea economica si urbana de punerea in functiune a atomocentralei din apropiere.

Download Podişul Dobrogei

Downloadat de 644 ori

Comments

  • e bun site`ul..mi-a folosit..multumesc

  • camelia oborocea

    super ok