Carpaţii Orientali

February 18, 2009 scris de  
In categoria Geografie

Ca pozitie fata de depresiunea colinara a Transilvaniei Carpatii Orientali au o pozitie estica (“orientala”), de unde si acesta denumire. Limita de nord o reprezinta granita (cu Ucraina), limita de vest contactul cu Depresiunea Transilvaniei, limita de est Podisul Sucevei (intre raurile Suceava si Moldova), Subcarpatii Moldovei si Curburii, iar limita de sud, Valea Prahovei.
Exista in multe lucrari geografice ideea ca in cadrul Carpatilor Curburii (grupa sudica a Carpatilor Orientali) este inclusa si grupa Bucegi acesta din Carpatii Meridionali, in acest caz limita fiind dusa la Valea Dambovitei. Criteriile geologice si geomorfologice (in parte) duc limita la Dambovita
Alte elemente (clima, vegetatie, altitudini, unele tipuri genetice de relief) traseaza o limita mai clara pe Valea Prahovei, lucru vizibil in oeisaj si prinb cunoscuta denivelare a reliefului indusa de abruptul prahovean al Bucegilor. De aceea, limitam Carpatii Orientali (si grupa lor sudica) la Valea Prahovei.
Caractere generale
Carpatii Orientali se diferentiaza printr-o serie de caracteristici generale de celelalte ramuri carpatice. Le enumeram foarte sumar:
– Carpatii Orientali sunt cei mai intinsi in suprafata ocupand jumatate din intinderea ariei montane;
– au altitudsini mijlocii;
– sunt fragmentati de vai, trecatori si mai ales depresiuni intinse;
– au un paralelism al culmilor (trei fasii, se reflecta structurile geologice;
– au resurse bogate (mai ales in nord) si dispun de cea mai importanta arie forestiera;
– sunt populati intens (indeosebi pe vai si deprsiuni) si au activitati economice foarte importante (exploatarea minereurilor neforoase, exploatarea si prelucrarea lemnului, cresterea animalelor, activitatilor turistice).
Relieful
Relieful Carpatilor Orientali este puternic infuentat de existenta unui substrat geologic format din trei fasii paralele:
– in vest exista un aliniament de roci vulcanice (intins din Oas pana in masivul Ciomatu);
– in partea centrala se dezvolta zona cristalo-mezozoica (formata din sisturi cristaline si roci mezozoice);
– in est se dezvolta o zona de sedimente cutate, indeosebi gresii, lipsite de fosile care poarta denumirea de flis (separat dupa varsta in flis cretacici si flis paleogen).
Corespunzator celor doua fasii paralele se dezvolta un relief vulcanic, diferentiat in partea de nord a lantului muntos (Oas, Gutai, Tibles), in care predomina formele structurale, reziduale si platourile fata de partea de sud (Caliman, Gurghiu, Harghita, Ciomatu), unde apar bine in relief conurile vulcanice, craterele si platourile vulcanice formate din curgeri de lava.
In zona cristalino-mezozoica exista conservate vechi suprafete de eroziune (in Rodna, indeosebi), relieful este mai masiv, cu vai adanci si suprafete relativ netede, iar pe calcare se dezvolta fenomene carstice si forme structurale.
In zona flisului predomina relieful structural si petrografic, cutarea stransa a sedimentelor imprimind un paralelism al culmilor si vailor; existenta unor mase de conglomerate cretacice (in Ceahlau si Ciucas) dau un relief structural deosebit.
Genetic, cea mai veche parte a Carpatilor Orientali este zona cristalino-mezozoica, care, impreuna cu celelalte regiuni cristaline din Carpati, au origini in Paleozoic, dar care s-au induvidualizat ca edificii continentale incepand in orogeneza hercinica (erodate apoi pana la nivelul unor peneplene) si in orogeneza hercinica (erodate apoi pana la nivelul unor peneplene) si in orogeneza alpina (din Cretacic pana in prezent).
S-au adaugat apoi axului cristalino-mezozoic (format din sisturi cristaline, roci triasice si jurasice) flisul cretacic (in imediata sa apropiere), iar apoi flisul flisul paleogen. In vetsul zonei cristalino-mezozoice s-a adaugat lantul vilcanic, prin eruptii succesive care s-au propagat din nord spre sud (cea mai noua fiind eruptia care a construit craterul lacului Sfanta Ana).
Aceasta dispunere pe trei fasii paralele este o caracteristica deosebita a Carpatilor Orientali.
Ca subdivizizare longitudinala, cele trei fasii cuprind urmatorii munti:
a) zona vulcanica: Oas, Gutai, Tibles, Calimani, Gurgjiu, Harghita, Ciomatu;

b) zona cristalino-mezozoica: Muntii Rodnei, Maramuresului, Suhard, Obcina Mestecanis, Muntii Bistritei, Giurgeului si oparte din Muntii Ciucului;
c) zona flisului: Obcina Feredeului, Obcina Mare, Muntii Stanisoara, Ceahlau, Tarcau, Gosmanu, Nemira, Berzunt, o parte din Muntii Ciucului, Baraolt, Bodoc, Persani si intreaga intindere a Carpatilor Curburii.
O caracteristica importanta a reliefului Carpatilor Orientali o constituie existenta unor depresiuni intinse (Maramures, Dornelor, Gurgeu, Ciuc, Brasov) sau mai reduse ca suprafata (Oas, Comanesti, Casin, Comadau, Intorsura Buzaului), care au o evidenta functie de discontinuitate relativa in peisaj.
Altitudinile Carpatilor Orientali sunt mai mari in nord (Rodna – 2303, Caliman – 2100), mai scunde in partea centrala si in sud.
Subdiviziunile transversale sunt induse de existenta unor culoare depresionare, cum ar fi Bargau – Dorna si Brasov – Oituz. Fata de aceste culoare, Carpatii Orientali se subdivid in trei grupe, astfel:
– grupa nordica (denumita si Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei),;
– grupa centrala (Carpatii Moldo-Transivaneni);
– grupa sudica (denumita si Carpatii Curburii).
1.Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei
cuprind:

– muntii vulcanici (Oas, Gutai, Tibles);
– depresiunea Maramuresului;
– Muntii Bargauilui;
– Muntii Rodnei;
– Muntii Maramuresului;
– Muntii Suhard;
– Obcinele;
– Depresiunea Dornelor;
– masivele Giumalau-Rarau;
– depresiunea Campulung Moldovenesc.

Muntii vulcanici cresc altitudinal din nord-vest (Oas – 827 m) spre sud est (Tibles – 1833 m), limita spre Muntii Rodnei fiind destul de bine evidentiata (Vlaea Salauta).
Un relief de eroziune diferentiata (numita neck) datorat duritatii lavei este Creasta Cocosului din Gutai. Muntii Maramuresului au altitudini care se apropie de 2000 m si sunt bine impaduriti. Muntii Rodnei sunt cei mai inalti (Vf. Pietrosul – 2302 m si Vf. Inau – 2279 m) si mai masivi; spre nord se termina printr-un abrupt, iar spre sud sunt intersectati de vai adanci, grau accesibile.
Muntii Rodnei conserva platforme de eroziune si forme de relief glaciar; se continua spre sud-est cu muntii Suhard. (1932 m – in Varful Omu).
Intre muntii vulcanici, Muntii Rodnei, Maramuresului si Tisa se extinde Depresiunea Maramuresului axata pe vaile paralele Viseu si Iza, are un relief deluros sculptat in roci asemanatoare stratelor sedimentare din depresiunea Transivaniei, pe alocuri chiar cu iviri de cute diapire (Costiui si Ocna Sugatag).
La sud de Somesul Mare, Muntii Bargaului se remarca printr-o alcatuire geologica complexa (roci vulcanice, sisturi cristaline, flis) cu un relief vulcanic foarte original (inclusiv varful Heniu – 1612 m, cel mai inalt). In est, Obcinele Bucovinei, coboara spre Podisul Sucevei, in trei trepte: Obcina Mestecanisului (alcatuita din sisturi cristaline, mai inalta), Obcina feredeului si Obcina Mare (alcatuite din flis); insudul lor Depresiunea Campulung Moldovenesc are aspectul unui culoar intins pana la iesirea raului Moldova din munte.
Masivele Giumalau si Rarau, situate intre depresiunile Dornelor si Campulung Moldovenesc, au obiective de atractie turisctica (Pietrele Doamnei, Codrii Slatioarei).
2.Carptii Moldo-Transilvaniei
cuprind muntii Vulcanici Caliman-Gurghiu-Harghita-Ciomatu, culoarul depresionar Giurgeu-Ciuc, Muntii Moldovei (formati din Muntii Bistritei, ceahlau, Giurgeu, Hasmasu Mare, Ciucului, Tarcaului, Muntii Stanisoarei, Gosmanu, Nemira si Depresiunea Comanesti) si muntii scunzi din sud (Persani, Baraolt, Bodoc).
Lantul vulcanic Caliman (2132 m) – Gurghiu (1776 m) – Harghita (1800 m), Ciomatu (1301 m) are artere bine pastrate (chiar daca au fost transformate de eroziune) si platouri vulcanice.
Lantul vulcanic este intersectat de Mures (Defileul Toplita-Defda) si Olt (defileul de la Tusnad). In partea estica s-a dezvoltat culoarul depresionar Giurgeu-Ciuc, format din cele doua depresiuni despartite de mica inseuare de la Izvoru Muresului.
Muntii Moldovei cuprind tot spatiul predominat de rocile cristaline-mezozoice si flis.
In Hasmasul Mare exista impotante areale carstice, iar in Ceahlau, forme structurale deosebite (Toaca, Panaghia). Intre Gosmanu, Berzunt, Nemira se intinde o depresiune , Comanesti, situata pe Trotus.
Muntii scunzi din sud, formati predominant din flis, sunt considerati uneori in grupa sudica; ei patrund digitat spre Depresiunea Brasovului; Muntii Bodoc inchid o mica depresiune (Casin sau Plaiesti) si sunt sudati cu masivul vulcanic Ciomatu; Muntii Baraolt, scunzi (1000 m), au o mica depresiune marginala (Depresiunea Baraolt), iar Muntii Persani, cu o alcatuire mai complexa (flis, dar si roci vulcanice, sisturi cristaline, calcare), sunt intersectati de Olt prin defileul Racos.
3.Carpatii Curburii ( si Depresiunea Brasovului)
au caracteristici care ii deosebesc sensibil de celelalte grupe ale Carpatilor Orientali.
In primul rand zona flisului se generalizeaza (celelalte disparand succesiv, la Trotus si Olt), iar structura ei se “curbeaza” de la directia nord-sud (ca intre raurile Suceava si Oituz in directia nord-est – sud-vest si apoi est-vest (de la Oituz spre Prahova).
Relieful structural devine predominant, cu forme mai deosebite la aparitia conglomeratelor din Ciucas, unde altitudinile devin si sensibil mai mari (1956 m).
In al doile rand, complementarea acestui spatiu montan “curbat” apare in interiorul sau o mare arie depresionara – Depresiunea Brasovului – rezultata din “glisarea” masei montane a Carpatilor Curburii spre sud-est, in spatele careia s-a format o zona mai joasa, umpluta cu sedimente pana la aspectul unei campii.

Carpatii Curburii cuprind:
– Muntii Vrancei (cu varfurile Goru, 1784 m si Lacaut, 1776 m);
– Muntii Buzaului (cu Penteleu, 1772 m, Podu Calului – intre Buzau si Basca Mare – si Siriu, 1663 m);
-Muntii Intorsurii si Depresiunea Intorsura Buzaului;
– Muntii Ciucas;
– Muntii Baiului (1923 m);
– Muntii Barsei, reunind Piatra Mare si Postavaru (1799 m).
Depresiunea Brasovului marginita de munti josi (Muntii Vrancei, Intorsurii, Piatra mare, Postavaru, Persani, Baraolt, Bodoc, Nemira) este larg deschisa spre toate directiile; spre nord-est, prin pasul Oitus spre Moldova, spre est se face legatura cu vara Buzaului (sosea si tunel feroviar Teliu); spre sud-est, prin pasul Bratocea prin Valea Teleajenului; spre sud, prin pasul Predeal si Valea Prahovei, cu sudul tarii; spre sud-vest, prin culoarul Bran-Rucar cu Depresiunea Campulung; spre nord prin Pasul Tusnad se face legatura cu zona depresionara Ciuc-Giurgeu.
Depresiunea Brasovului are aspectul unei campii, fiind foarte neteda si supusa unor inundatii pana in vremuri istorice recente.

Download Carpaţii Orientali

Downloadat de 801 ori

Comments

  • Stroe-Vlad Elena

    Foarte frumos, concis, limpede chiar si pentru profani. Am citit cu placere. Felicitari!

  • ana

    n-ati auzit de DIACRITICE!!!!!!!!??????? numai analfabetii scriu si citesc fara ce dracu mah 😮

  • Edy

    @ ana – ce ar fi tu sa pui mana sa faci niste referate si sa ne trimiti, hmm?

  • Gabi

    @ ana – dacă te deranjează atât de mult că omul n-a scris cu diacritice, tu de ce DRACU nu le folosești?