Doi pasi inainte, unul inapoi (Ep.2)

May 24, 2009 scris de  
In categoria Poveste de dragoste

Intalnirea

Ah! Ce emotii groaznice! Oare retinuse bine ora si locul? De ce intarzie? Ii statea bine parul? Este adevarat ca, fiind cam destul de dezordonat, era de asteptat sa intarzie, dar de ce intarziau restul amicilor? S-a gandit ca asta era solutia de a vorbi ceva mai mult cu el: sa invite un grup de prieteni comuni la o piesa de teatru intr-o duminica.

abstractCe putea fi mai normal de atat? Mai verifica inca o data ceasul care anunta hotarat 10 minute intarziere. Primeste un mesaj. Era de la el: “A intervenit ceva. Ajung intr-o jumatate de ora”. Noroc ca stabilisera intalnirea cu o ora inainte de inceperea piesei. Inca aveau timp sa ajunga. I se parura interminabile acele minute, mai ales ca prietenii tot nu se iveau la orizont. A inceput sa-i sune rand pe rand. Cu fiecare convorbire incheiata pulsul crestea tot mai alert. Desi anuntasera ca vin negresit, unii erau pe la tara, altii la rude, iar altii dormisera prea mult ca sa mai ajunga. Astfel a realizat ca vor fi doar ei doi.

L-a vazut inca de cand a intrat metroul in statie, insa si-a propus sa fie foarte absolvita de telefonul mobil si de contramandarile prietenilor. Socat, dar incantat a speriat-o asezandu-se brusc langa ea. Au pornit impreuna pe jos pana la teatru. Nu observase pana atunci diferenta lor de mers. Ea facea pasi mici si repezi, in timp ce pasii lui erau mari si mai lenti. Mai tarziu avea sa afle ca in comportament lucrurile stau pe dos…

Cum au ajuns prea tarziu, au mers intr-un parc din apropiere. Era sfarsit de septembrie, dar natura nu era inca moarta. Nu-si controlau pasii, au fost ghidati de vantul partinitor. S-au dat putin in leagane, lucru pe care nu-l mai facusera de mult. Apoi o banca a fost tot ce aveau nevoie. Conversatia a curs lin, de la zborul pasarilor pana la diverse intamplari. Au inceput sa se plimbe si s-au oprit sa asculte un concert de muzica clasica. Nu mai ascultasera asa ceva, si cu atat mai putin in aer liber. Au ascultat tacuti, cu sufletele vibrand odata cu instrumentele. Nici nu si-au dat seama cand Soarele a fost furat de Mos Ene.
“Cred ca ar fi timpul sa plecam…” spuse ea cu acelasi usor regret ivit in ochii lui.

El i-a oferit bratul asemenea unui adevarat cavaler. S-au ratacit putin. Astfel i-a povestit despre teama ei inexplicabila de noapte. S-au amuzat putin pe seama ei, dar nu a deranjat-o deloc. Sosise momentul despartirii. Pe cine incercase ea sa pacaleasca? In acel moment, singura ei teama era aceea de elibera bratul protector…

Comments

  • John

    nu am mai citit pana acum cv mai interesant:X:X:X……gg colega !!

  • Adriana

    Deci…:D, stiu ca nu se incepe niciodata cu deci, dar tu nu m-ai intrebat ca sa pot sa iti spun cat sunt de obosita pt k ABIA AM VENIT DE LA MUNTE!!!, dar pp ca nu conteaza:-j asa ca trec la ce te intereseaza: povestea in sine e frumoasa, e scrisa bine, atrage atentia, dar o sa-ti spun ce stii deja despre parerea mea: mi se pare la fel ca restul; poate e de vina faptul ca eu o stiam dinainte, sau faptul ca ii cunosc pe protagonistii ei, nu mai e nimic nou. Intelegi? nu te descuraja, dar eu personal nu imi mai pot imagina nimic, pt ca ii cunosc pe amandoi. Tine-o tot asa!!! [te-am pus la citit>:)]

  • Arthanis

    treaba e k a-ti ramas cu biletele platite, banii neputand sa-i recuperati:D, bine lasand la o parte mistoul, mie imi pare rau k doar narezi si descri, nu folosesti deloc dialogul….poate il vei folosi data viitoare:-?

  • Ioana

    Ai un talent deosebit la scris …nu m-as mira ca peste cativa ani sa aud de faimoasa scriitoare Ana-Maria Dobre, care a castigat premiul Nobel pentru literatura. Am citit cu foarte mare placere compozitia ta si sunt total impresionata. Foarte frumos. Tine-o tot asa si o sa ai rezultate excelente pe viitor.

  • Anxious Schizoid

    Dupa atatea laude, acum cred ca e timpul si pentru o mica critica :). Cam banal, pentru mine cel putin, cred ca e din cauza faptului ca toate povestile de dragoste cu adolescenti sunt la fel, iar eu, desi tot adolescent sunt, m-am desprins demult de acest univers adolescentin care mi se pare cam pueril si trivial (dar cred ca asta e efectul atunci cand pe lume exista vreo cateva sute de milioane de adolescenti, fiecare cu cate o poveste de dragoste – aceeasi).
    Deobicei mi se iau in nume de rau criticile, nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, dar asta e parerea mea, a cuiva care nu cunoaste povestea, personajele si a mai citit cate o carte din cand in cand.

  • @Anxious Schizoid: Apreciez critica ta deoarece consider ca aceasta poate fi constructiva. Cat despre continutul acesteia, desi exista vreo cateva sute de milioane de adolescenti si fiecare are o poveste de dragoste, cred ca fiecare o simte altfel, in felul sau. Te mai asteptam cu comentarii.

    Cu drag,
    Ana. 🙂

  • Edy

    @ Anxious Schizoid – Inainte sa-ti raspund, tin sa precizez ca ma dispera la maximum nick-ul tau. Nu mi s-a mai intamplat pana acum, dar asta ma enerveaza grav de tot. Asa ca am o rugaminte. Cand mai comentezi, schimba si tu nick-ul. Inteleg anxios..dar si schizoid… deja e prea de tot… acum trecem peste acest intro si iti spun un citat f tare.

    “Toate familiile fericite, seamana intre ele, insa fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei”-Lev Tolstoi

    Se poate aplica si mai sus, prin inlocuirea termenilor si ar iesi ceva de genul : fiecare poveste e unica in felul ei 😉

    Te asteptam pe site!

    Cu bine,

  • AS

    Nu vad cum poate sa te aduca la disperare nick-ul meu, contine doar doua notiuni din psihologie (notiunile tind putin spre psihiatrie, dar totusi nu vad problema). Chiar citatul ala l-a spus o colega la ora de istorie, unde a trebuit sa indur si altele, genul fericire=iubire, dragoste, pace etc. Stereotipuri. Chiar daca fiecare simte o poveste de dragoste in felul sau, sa nu uitam ca e aceeasi, in esenta mai ales, din cauza asta nu vad de ce ne trebuie mai multe versiuni a unui anume lucru, daca pana la urma e acelasi lucru. O poveste de dragoste e unica pentru ca noi “injectam” in ea sentimente, vise, conceptii, iar aceste lucruri sunt doar niste detalii, din cauza asta lasa ca e unica, dar daca analizezi obiectiv si privesti esenta lucrurilor, nu observi nimic special.
    Doar prin comparatie poti zice ca o poveste de dragoste e speciala, unica, deoarece ies in evidenta detaliile.

  • Edy

    @ AS – te-am rugat sa faci ceva cu nick ul ala..

    Si o sa-ti mai zic inca un citat.. la asta imi zboara gandul. “O mare de cuvinte, intr-un pustiu de idei… ” cam asta e commentul tau.

  • @ AS – Din moment ce “doar prin comparatie poti zice ca o poveste de dragoste e speciala, unica” este clar faptul ca ne trebuie mai multe versiune pentru a putea realiza aceasta comparatie. 🙂 Te invit sa descoperi mai departe detaliile acestei povesti. Pe curand!

  • Anxious Schizoid

    Am inteles aluzia, pare ca ma contrazic, insa ai uitat sa pui partea in care comparam detaliile (urma chiar imediat, dar ai renuntat sa mai scrii) unde, asa e, avem nevoie de mai multe versiuni, dar pentru ca eu iau esenta lucrurilor (nu o zic ca sa par mai special), nu vad rostul acestor versiuni, deoarece intotdeauna e vorba de un baiat si o fata. Frumos dialog la partea a 3.
    @Edy – Nicio problema.

  • @ Anxious Schizoid – Ma bucur ca iti place. 🙂 Ai prefera sa citesti versiuni in care este vorba despre o relatie intre 2 fete sau 2 baieti?

  • Ralucutzza

    mey…ce mai…ai talent..pe bune….sa te-apuci de scris…adica….pe bune……fara glm…chiar scrii super[:X:X:X;):*:X:)]….incep sa cred ca mai exista inca sperantza pt generatzia asta…..a…noastra:D:*…bv tie…:);)