Editorial – Viata de liceu

December 7, 2007 scris de  
In categoria Interviul Saptamanii

liceu.jpgSunt curios ce mai înseamnă acum viata de liceu pentru voi. Îmi aduc aminte cu nostalgie perioada în care frecventam cursurile unui liceu bucureştean.

Mergeam zilnic la şcoală şi uram momentul în care trebuia să plec de-acasă şi să trec pe la Ingrid (vecină-mea de la parter alături de care am învăţat şi în clasele I-VIII) să o iau. Niciodată nu era gata şi trebuia să stau minimum zece minute după ea până termina machiajul. Apoi drumul până la liceu era foarte funny. Făceam băşcălie, mâncam câte o prăjitură, povesteam, bârfeam, ne încălzeam unul de altul… şi imediat ne trezeam în clasă.

Îmi aduc aminte şi acum mirosul acela de coridor proaspăt spălat. Eram cu toţii letargici şi adormiţi, iar prima oră era mai mult de acomodare şi pentru noi şi pentru profi. Venea pauza, veneau covrigii calzi sau batoanele cu tabla1.jpgmiere de la Mircea (omul care ne aproviziona cu mâncarea), veneau temele la limba latină făcute la repezeală. Se scria în draci, noroc cu fetele că îmi dădeau lecţiile 🙂 ! Am avut „bafta” să fiu un singur băiat într-o clasă de fete…

Am „aterizat” în acel liceu plin cu fete frumoase în vara lui 2000. Era foarte aproape de casă şi astfel am ajuns să fiu coleg cu juma’ de cartier (jumatea bună). Eu voiam să dau în Creangă, dar ai mei nu erau de acord pentru că practicam baschetul de performanţă şi trebuia să ajung rapid la antrenamente.

Pe-atunci manelele erau la început, telefoanele mobile nu prea erau accesibile, tatuajele se vedeau doar în filme, lumea parcă avea mai mult bun simţ, iar cine avea internet prin dial-up era un Guru. Pierce-ul a venit vreo trei ani mai târziu, când aceeaşi Ingrid „nebună” şi-a pus cercel în nas. Mare hărmălaie a fost atunci. Profii s-au intrigat grav de tot, noi am admirat, iar posesoarea s-a distrat.

Colectivul nu era neapărat foarte unit, abia printr-a doiş’pea am devenit o familie. Nu plecam cu gaşca de la liceu la mare sau la munte, nu fugeam cu maşina părinţilor la chefuri, dar ştiu că trăgeam cu prietenii zilnic câte un baschet. Pe unde prindeam un panou se juca full-time. Am fost practic o generaţie care a schimbat faţa liceului. Multă lume începuse să joace baschet alături de noi (eram vreo şapte-opt jucători de la acelaşi club) şi devenise un trend sportul cu mingea la coş.

Primăverile, puştanii mai mari veneau cu chitările la şcoală, (exact cum povestea Alex de la Jukebox acum câteva săptămâni în interviul publicat de noi) şi cântam în pauze sau fugeam în parcul de lângă liceu să stăteam pe iarbă şi să îi ascultăm pe maeştrii. Vacanţele ne despărţeau…dar începea iar şcoala.

cartea-de-istorie.jpgVenea frigul şi tremuram la ore pentru că în clase nu aveam termopane. Aşa că aduceau fetele scoci si ne puneam pe treaba. Faceam o izolare terminca perfecta :). Apoi în decembrie împodobeam bradul şi era atmosfera aceea de sărbătoare. Cumpăram cadouri pentru profi şi ne simţeam super bine împreună. Mai târziu, printr-a XI-a am făcut rost de un radio şi era tot timpul la şcoală. Noi visam la ProFM by School pe vremea când PRO FM-ul nu emitea bine în toată ţara…
Pentru mine viata de liceu a fost cea mai mişto perioadă ! Am învaţat atunci o groază de lucruri, mi-am făcut mulţi prieteni, am jucat baschet pe unde am apucat, am palmat pe şestache câte o ţigară în pauză, am mers la majorate aproape săptămânal, am chiulit cu măsură şi am învăţat…mult mai târziu că viaţa de liceu se trăieşte o singură dată! Habar n-aveam pe vremea aia că voi ajunge cândva să scriu despre toate astea…

PS: Cine ghiceşte liceul are un premiu surpriză 😉




Comments

  • Alex

    E Cuza? Vreau premiu, vreau premiuuu!

  • Speranta

    Chiar mi-a facut placere sa citesc acest articol printre randurile caruia m-am regasit, nu neaparat din cauza faptului ca am absolvit liceul a carui istorie a prezentat-o Edy [nu spun numele, poate cineva e interesat de premiul surpriza oferit de Edy :)) ], ci pentru ca viata de liceu este frumoasa si regret ca nu mai pot trai macar pentru o clipa o zi de liceu, atunci cand eram inca copii, fara griji si fara sa ne gandim la adevaratele probleme ale vietii…Nimic nu se compara cu viata de liceu, nici macar un chiul de la un curs cu cel mai afurisit prof din facultate 😀 Bucurati-va de prezent caci nu il mai traiti inca o data! Toate cele bune, Spes.

  • Pacat ca nu ai scris mai multe bai Edisor,au fost atatea clipe de ras de ne taiau cracanele, ce sa mai imi e tare doooorrrrrr . Ce ai scris acu de mine cu cercelul e subtire de primavara , nu ai zis de tampeniile care le faceam, ca au fost multe …..si al naibii tu s tu sa fii ca acu imi aduc aminte cat puteai sa razi acolo in spate de te vedeam intins pe toata banca aia parca muscai din ea si eu eram in a 3 abanca si imi forfota stomacul de ras si nu aveam cum sa ma desfasor …. dOamneeeee si mai ti minte cu bunica-mea cand a iesit in chiloti de “domnisoara” si cu facaletul la tine crezand ca esti un l…giu care se ia de nepoata ei :))))))… bai sunt multe si cu Andreea idioata doamneeeeeee :))))))))))) cand s-a dus cu scara la w.c-ul baietilor sa-l vada pe Nea Portarul cum se “oua” :)))))……..nu am cuvinte chiar am avut o copilarie bestiala numai intr-un ras am tinut-o chair ca viata ca in liceu nu o sa mai intalnesti si chiar am trait-o din plin sunt multe de spus ,de povestit dar cred ca as sta zile intregi sa scriu si tot nu as termina……te pup mai si mai vb sper sa mai scrii de peripetiile noastre

  • aegean

    nu pot sa spun ca liceul a fost o parte frumoasa a vietii mele…adica nu pot povesti despre acea perioada cu aceeasi pasiune cu care scrie edward….oricum,ce se potriveste si la mine este ca abia in clasa a 12-a am fost mai apropiati (si nu toti din clasa caci erau multe bisericutze;am avut bafta sa fac parte din “parohia” cea mai mare :))

  • Gabonezul

    Asa aflu si eu ce facea ,”copilul meu cel cuminte si destept”, la scoala, iar profesorii
    il “palmau”cu cuvinte de lauda.
    Traiasca “viata de liceu”, spune tot.
    TATA.

  • roxana

    F tare articolul tau…si chiar daca eu sunt putin mai mik..mai exact q vreo 2 ani mai mica.. pot sa spun k aceeasi atmosfera a fost pana am temrinat eu liceul…aceeasi vesnic indragostiti d basket, aceeasi oameni q chitarile…numai k printr-a 12 as-a schimbat ceva…au inceput sa aibe idei de emancipare..ceva d genu cartele electromagnetice( p kre sincer nu le-am folosit nicodata ptr k merue puteai sa pici la incoiala q nenea de la BGS), camere de filmat ( nu au fost puse in functiune pana am plekt noi)…s-a schimbat si directiunea si a fost un maare scandal…cred k am vzt juma din profii din dante la toate stirile de pe toate posturile..oriqm liceul ptr mine a fost una dintre cele mai frumoase experiente..am avut o clasa unita, q care am petrecut momente d neuitat…am avut un dirig f tare….pacat k acum in loc de chitari sunt telefoane ultra performante din kre ies numai manele..mai nou afara nu se poate juca basket ci numai fotbal..au plecat juma din profii kre te faceau sa simti k esti la liceu..si continua sa fie mai rau…k sa nu mai zic d cei kre se cred mari manelistri si knta la tomberoane..:)dar asta este…poate or sa se trezeasca ei..si or sa vada c inseamna liceul ..ptr mine a fost ceva fff frumos..:)

  • teo

    buna edy :))=)) mijto articolul…abia acum l-am vazut…mijto descriere a Liceului Teoretic Bilingv Dante Alighieri ;)) oriqm mijto rau tot site-ul ; faci o treaba excelenta…mult succes in continuare :*

  • teo

    apropo, najpa k am intrat in 2005 in acelasi liceu si nu te-am prins mai din timp ;)) oriqm scz k am precizat numele liceului ;)) nu vr nimic sincer 😛 vroiam doar sa se afle ca este un liceu super si ca viata de liceu este frumoasa, la fel ca si tine imi amintesc de multe bucurii din liceu acum sustin examenul de bacalaureat… desi sunt multe lucruri care mi s-au intamplat, bune si mai putin bune de-a lungul celor 4 ani, m-as intoare oricand pentru a mai trai acele clipe…in special cele de la baschet :* pup si viatadeliceu e tareee!!!!

  • anonim

    foarte frumos , articolul …. in ziua de astazi viatza la liceu este , cam nasola as putea spune … prea multa suferintza … discriminarii conteaza ce haine ai pe tine cati banii ai in buzunar … prietenii din ziua de astazi tii numeri pe degete . timpul e trecator tot ce e frumos nu tine mult … :-<

  • Stefan

    Imi amintesc,de parca a fost ieri:”Prima zi de liceu 2007″ Toti curiosi,mai mult sau mai putin sa ne intalnim noii colegi. Locuind in acelasi cartier,unele fete ale colegilor mai mari imi erau cunoscute. Eram vrajit de colegele de clasa a-X-a ..imi spuneam totimpul : “cand o sa ma bage pe mine in seama asta ma…?”. Pot spune ca am fost privilegiat inca din prima zi.Am avut noroc cu colegii de la a X-a cu care incingeam baschet in curtea liceului la panoul ala vechi…cand eram clasa a 7-a cred…Am cautat-o pe “Doamna Suciu” inca din primele zile dorind sa intru in echipa liceului la Baschet :P. Din pacate,concurenta nu exista,in liceu fiind doar inca un singur jucator legitimat inafara de mine. Ce pot spune…primul an de liceu a fost exceptional pentru mine,intr-adevar l-am trait din plin. Ma indragosteam azi,maine..imi placea alta :)) uneori aveai succes alteori nu.Te simti extraordinar cand toata lumea striga la un meci de baschet de acolo de sus “DANTE”(nu vreau premiu) :)) ce sa mai,nu pot sa ma plang ca nu sunt un norocos 😀
    Superb liceu 🙂 ma regasesc in acest articol in proportie de 90%. Acum,sunt clasa a XI a si va promit ca din semestrul 2 pana la sfarsit o sa traiesc fiecare clipa din plin 😀

  • Cine a fost acolo va recunoaste ca este vorba despre liceul Dante
    Cel mai drag im este de profesorul de istoria religiilor si de dna Hlevca,sincer au fost cei mai frumosi ani din viata mea …..

  • Edy

    @ Cosmina – Buna!!!! ce mai faci? nu mai stiam nimic de tine.. macar asa mai aflu vesti despre tine. 🙂

    Edy

  • ana

    dante alighieri