Teatrul – adevărata scenă cheie

June 8, 2008 scris de  
In categoria Gossip

Se spune că o uşă închisă o deschide pe alta… Ei bine, nouă uniriştilor nu ne-a fost închisă nici o uşă, dar ne-a fost trasă cortina ediţiei XXVI a Stagiunii Teatrale a Elevilor Vrânceni (STEV). Însă ne-a fost ridicată cortina Teatrului Municipal “Maior Gheoghe Pastia” din stev-1.jpgFocşani şi ce este cel mai important că ne-au fost deschise sufletele spectatorilor focşăneni. Un pas mic pentru STEV-isti, un pas imens pentru actorii unirişti să joace pe scena Teatrului! Îndrumaţi de Adrian Damian, care s-a ocupat şi de regia spectacolelor, şi coordonaţi de prof. Romulus Buzăţelu, talentul adolescentin al uniriştilor ne-a făcut o invitaţie pe data de 6 iunie 2008 la o…“Cerere în căsătorie”, adaptare după A. P. Cehov şi la “O întâmplare în toiul nopţii” după Sean O’casey. Despre artiştii-unirişti am apreciat şi noi, spectatorii, că sunt nu numai talentaţi, dar şi destul de inteligenţi ca să nu te lase să observi cât de mult au muncit la rol. Se pare că au ales şi piese pe măsură, astfel încât impresia de superlativ persistă şi conduce la ideea că asemenea artişti merită să fie promovaţi în faţa publicului de toate vârstele. Aşa cum se întâmplă şi cu angajaţii teatrului profesionist. Chiar dacă nu au mai avut ocazia să tremure de după pantalonii scenei, aşteptând să intre dezinvolţi în lumina ochiului de soacră colectivă – marele juriu al STEV-ului, emoţiile s-au confudat şi s-au contopit şi anul acesta, uniriştii neştiind ce să facă mai întâi: să plângă de fericire sau să doarmă puţin şi apoi să plângă de fericire!
La capitolul “onorabil” s-a situat primul spectacol, “O întâmplare în toiul nopţii” după Sean O’casey, autor dramatic, irlandez (1884-1964). Piesa a fost interpretată de Mihai Cojocaru (John Mulligun), Cătălina Voineag (Angela Nightingale), Gabriel Chirilă (Halibut), Andra Bălţatu (Mrs. Mosse), Marius Dumitrescu (infirmierul) şi George Dan (doctorul). Piesa îmbină, ca şi în viaţă, tragicul cu comicul, fiind o pledoarie pentru un teatru care emoţionează şi transfigurează poetic realitatea. Printr-o regie realizată cu rigoare şi vigoare, Adrian Damian compune un spectacol coerent, bine articulat. O comedie, construită pe tensiunea schimbului de replici, în centru fiind actorii ale căror calităţi sunt bine puse în valoare. Într-un dialog captivant şi alert despre iubire, bani, moralitate stau alături dar şi împotriva femeia materialistă şi perversă, Cătălina Voineag (Angela Nightingale) şi burlacul credul Mihai Cojocaru (John Mulligun) ce îşi caută liniştea şi fericirea. O piesă care îmbină perfect momentele dramatice cu cea mai fină comedie şi care oferă, prin interpreţii săi un regal actoricesc. Spectatorii, martori pentru o oră şi jumătate în “O întâmplare în toiul nopţii”, sunt cuceriţi de harul comic a lui Mihai Cojocaru (John Mulligun)şi Gabriel Chirilă (Halibut) şi de pofta de joc contaminantă a actorilor unirişti.
stev-2.jpg Dialogul din “Cerere în Căsătorie” (a doua piesă) este partea suculentă a serii. Datorită lui, succesul piesei este asigurat din start. Mai trebuie că actorii să fructifice situaţiile comice. Adrian Dima (Stepan Stepanâci) dovedeşte că ştie să o facă. George Dan (Ivan Vasilievici) se lansează în joc fără reţineri, cu o plăcere amuzantă aş zice, iar Alexandra Nichiţelea (Natalia Stepanovna) o întruchipează pe rusoaica voinică şi hotărâtă, prinsă inocent în capcana măritişului grabnic. Jocul e dinamic, scenele se succed cu repeziciune, pulsând de savoare comică, spre deliciul spectatorilor care au venit la teatru să se amuze, nu să se întâlnească pe scenă cu filosofia lui Kant sau cu sofisticări jenante. “Cerere în căsătorie” este de fapt un studiu dramatic despre oamenii singuri care nu şi-au găsit jumătatea, oameni care sunt confuzi, care nu-şi mai găsesc locul şi echilibrul. Singura lor dorinţă este de a-şi trăi viaţa alături de cineva, de a se implica serios emoţional într-o relaţie. Dar piedica în calea fericirii lor este însăşi natura lor, felul lor de-a fi. Astfel, conflictele relaţiei dintre ei se bazează pe termeni ca: al meu – al tău, vreau – nu vreau, al meu este bun – al tău este mai puţin bun, al meu este drăguţ – al meu este superb – al tău este oribil, eu am dreptate – tu te înşeli.
Longevitatea spectacolelor atrage atenţia asupra unui succes de public indiscutabil. Sala teatrului a fost plină. Lumea a râs sănătos, a aplaudat spontan, a savurat replicile, gesturile, răsturnările de situaţie. Atmosferă a fost cât se poate de destinsă, iar buna dispoziţie a inundat feţele celor prezenţi.
Peste numai câteva luni, va reîncepe activitatea teatrală a uniriştilor. Doar că anul acesta se va munci în stil STEV-ist, pentru că DA, Colegiul Naţional “Unirea” se reîntoarce pe scena STEV-ului, scena numită “rampa de lansare a actorilor focşăneni”. Şi asta pentru că TREBUIE să ne continuăm tradiţia de purtători ai Cupei STEV-iştilor. Stagiunea pentru public se va deschide prin vara, dar aşa cum i-am obişnuit pe spectatorii noştri, va fi altceva. Şi acest altceva nu se poate realiza decât prin muncă, dăruire, emoţie, spirit de echipă şi ce este cel mai important… timp. Timpul trebuie să aibă răbdare cu debutanţii, debutanţii trebuie să aibă răbdare cu ei înşişi şi cu produsele artistice. Câţiva dintre actorii unirişti ce au avut ocazia să joace anul acesta pe scena Teatrului Municipal “Maior Gheorghe Pastia” şi posibil şi viitori STEV-isti ne-au împărtăşit şi nouă câteva tainele şi emoţiile teatrului:

“Pentru mine, toată această interacţiune cu lumea teatrului, mi-a schimbat într-o anumită măsură personalitatea şi modul de gândi. Am întâlnit oameni deosebiţi care mi-au devenit ulterior şi prieteni. Vă spun că deşi teatrul implica unele sacrificii, merită. Nici nu pot să descriu senzaţia care te cuprinde atunci când eşti pe scenă şi vezi o sală întreagă aplaudându-te pentru ceea ce ai realizat. Mi-ar fi plăcut să particip în STEV, dar anul acesta nu a fost să fie. Oricum sunt total satisfăcut de ce am dobândit în urma acestei experienţe.” Gabriel Chirilă

“Mie, personal, mi-a fost mult mai greu decât mă aşteptam să pregătim spectacolul. Chiar şi fără participarea în competiţie, stresul şi-a făcut simţită prezenţa şi m-a încurcat destul de mult. Eu nu ţineam neapărat să intrăm în concurs, pentru că nu cred că un premiu acordat unei echipe îmbunătăţeşte spectacolul jucat deja. În ceea ce priveşte trupa, a ieşit foarte bine, ne înţelegem în continuare bine şi se simte că am dus “greul” împreună.” Mihai Cojocaru

Teatrul este în adevăratul sens al cuvântului “un microb”. Odată ce te-a “infectat” nu mai scapi uşor. Norocul său poate întâmplarea mi-a scos în cale această lume minunată, iar STEV-ul mi-a dat posbilitatea de a descoperi ceva cu totul nou: lumea teatrală a Focşaniului sau o mică parte din aceasta. Însă cu fiecare moment, mi-am dorit să aflu mai multe, să stau în preajma tuturor celor care ne instruiesc şi ne iniţiază. Faptul că în acest an CNU nu a participat în STEV a fost şi n-a fost pentru mine un regret. Deşi e adevărat că am pierdut mare parte din emoţiile concursului şi nu am avut acel spirit competitiv, am montat totuşi un spectacol, primul mel spectacol-acela care va rămâne o amintire de neuitat.” Andra Bălţatu

Comments

  • mariuca

    tu nico lazar esti o fata excelenta

  • mitza

    frumos ne mai zugravesti…multumim nico…