Pets. Pets. Pets.

February 22, 2009 scris de  
In categoria Gossip

Nu va cred ca n-ati avut sau nu aveti vreun animal de companie. Aceasta cu exceptiile de rigoare in cazul in care sunteti alergici la par de animale sau nu va permit parintii din diverse motive. Fie ca-i caine, pisica, igoana ori hamster, este animalul tau de companie si nu numai. Este o fiinta care depinde de tine, de grija pe care i-o acorzi si care iti ofera afectiune in schimb.

E incredibil cat sentiment poti vedea in ochii unui animalut. Mai mult decat la unii oameni. Animalele nu vorbesc. Daca ar vorbi, oare ce ar spune? Ar fi sfatuitori mai buni decat oamenii? Nu stiu, dar stiu ca iti sunt alaturi atunci cand ai nevoie.
Si totusi exista oameni care gasesc o distractie in a maltrata animalele. Nu mi se pare firesc pentru ca in afara nivelului de aspiratie, nu ne deosebeste nimic altceva de ele. Si ele simt. Si ele gandesc. Si ele au imaginatie.

Daca gandim stiintific, in urma cercetarilor a rezultat faptul ca in prezenta animalelor de companie organismul nostru secreta un hormon care se numeste oxitocina, iar efectul acesteia este echivalent cu cel al sentimentului de iubire sau prietenie. De asemenea aceasta reglează ritmul circadian şi homeostazia (temperatura, activitatea zilnică, starea de trezire). In concluzie, animalutul tau de companie poate fi o solutie sigura de alinare in cazul unei dezamagiri suferite. Insa tu nu-l vei considera astfel! Merita mai mult de atat!

Comments

  • Foarte frumos spus. Eu am copilarit si chiar si acum am in jurul meu animale, nu le pot spune de companie, ca rolul lor in viata mea fost unul mult mai impotant. Am copilarit la curte, la tara, si am avut si caini si pisici si cai si porumbei, mai multe animale dragi. Pe toate le-am iubit si pot sa zic ca mi-au deschis sufletul catre intelegerea celorlate fiinte, a oamenilor din jurul meu, am dezvoltat o comunicare mai stransa si mai intensa cu ei, afectiunea pe care mi-au oferit-o si pe care, la randul meu, am invatat sa o ofer m-a facut sa fiu ceea ce sunt acum. Nu as putea sa le multumesc indeajuns de mult parintilor si bunicilor mei care, nu numai ca au fost de acord, dar, mi-au creat mie si fratelui meu mediul asta in care sa traim, ne-a invatat sa iubim animalele si sa le respectam.
    Imi place articolul tau: “Si ele simt. Si ele gandesc. Si ele au imaginatie”, intr-adevar.