Pasagerii

April 30, 2009 scris de  
In categoria Gossip

pasageri-la-ferestra-in-trenDe câte ori nu ai întâlnit persoane interesante de care te-ai simţit atras din prima clipă în care aţi interacţionat. Deşi vă cunoşteaţi de câteva momente, parcă prietenia voastră era veche de-o viaţă.

Melodiile, cărţile, filmele, băuturile toate erau în comun. Aveaţi aceleaşi gusturi şi erai uimit că mai există încă o persoană ca tine.

Sexul nu conta. Putea să fie bărbat sau femeie… tot ce voiai era ca persoana respectivă să nu dispară din viaţa ta la fel de repede precum a apărut.

Timpul a trecut.. prietenia voastră s-a legat şi mai tare. Momentele s-au adunat pe şiragul vieţii. Greutăţile v-au legat. Petrecerile şi momentele plăcute v-au amplificat bucuria pentru că aţi împărtăşit-o. Sau prietenia voastră (vorbim despre persoanele straight 🙂 ) s-a transformat foarte rapid într-o mare iubire pe care nu aţi mai uitat-o. Indiferent ce s-a întâmplat nu mai contează. Aţi fost nişte norocoşi!

Există şi partea obscură… acele destine cu care te-ai intersectat (la fel ca într-a noua la liceu, când ai nimerit în clasa aia mişto) au dispărut precum pasagerii unui tren. Ştii prea bine cum este să mergi cu trenul vreo 400 de km. Ajungi în gară, te duci la ghişeu cumperi un bilet şi nimereşti apoi într-un compartiment… mergi vreo câteva ceasuri, discuţi, schimbi impresii… apoi ajungi la destinaţie, cobori şi rămâi cu golul acela de “parcă ai mai fi vrut să zici ceva”, dar nu mai poţi face nimic.

Sau noaptea când erai cu ea în pat. Dormeai. O ţineai în braţe şi ai fi vrut ca timpul să se oprească (din păcate nu se poate). Te simţeai atât de bine, încât aveai senzaţia că era ireal. Voiai să memorezi senzaţia aceea pentru totdeauna. Totuşi erai conştient că nu va fi ultima persoană, deşi te simţeai foarte bine. Ştiai că după Bac, sau după Admiterea la facultate va urma altceva… Şi nu voiai să-ţi strici visul cu astfel de gânduri. Ştiai că lucrurile îşi urmează cursul firesc fără să te întrebe prea multe.

Apoi altă persoană şi altă amintire… ai cunoscut-o la spital… Era în acelaşi salon cu tine. Aţi împătăşit suferinţa ca cei mai buni fraţi. La fel şi mâncarea şi celebrele portocale care se aduc la spital. Aveaţi multe în comun şi deja plănuiaţi să luaţi cu asalt cluburile şi teatrele când o să vă însănătoşiţi. Aţi mai vorbit ceva vreme prin mesaje şi pe mess, dar s-a rupt. Rutina v-a răpit.

La fel s-a întâmplat şi cu colegii de liceu. După patru ani de copiat împreună, de învăţat, de chiulit, de timp pierdut, destinul v-a aruncat în direcţii diferite. Unii au rămas în gaşca ta, alţii s-au pierdut pe traseu.

cort-vamaSe pot adăuga o grămadă de episoade… zilele de vară când ai mers în Vamă şi ai stat în cort, iar compania era extraordinară. Nopţile când ai mers în parc şi ai cântat la chitară, pe iarba uşor umedă. Majoratele la care erai nelipsit…

Probabil, ai simţit de multe ori că unii oameni vrei să rămână în viaţa ta şi să nu fie pasageri. Dar, de multe ori lucrurile te-au surprins şi pe tine. Serile de vară s-au dus, fie că erai în Vamă, fie că erai pe deal la bunici. Alte persoane au apărut (pe care acum nu vrei să le pierzi) , dar nu ştii ce se va întâmpla. Totul se poate sfârşi, după o plimbare în parc, sau poate continua. Totul depinde doar de “biletul” pe care l-ai cumpărat. Oricum, trenul acesta pare că nu are nici o direcţie.

Comments

  • Andreea

    Foarte frumos si adevarat acest articol 🙂

    Amintiri placute…

  • Frumos articolul. Pentru că locuiesc la “malul mării”, am să mai adaug eu nişte informaţii despre VAMĂ.
    Frumoase mai sunt amintirile acelea, când ajungi în vamă cu 50 de ron în buzunar pentru trei zile şi, de fapt, stai vreo două săptămâni. Pe lângă cortul pe care trebuie să-l reînoim de la an la an (pentru că a fost ars de la mucurile de ţigară) avem ocazia să ne întoarcem cu un sac de dormit care nu este al nostru sau cine ştie ce lucruri. În momentul în care rămâi fără bani, este OK dacă mergi de la unul la altul (cunoscut sau nu) şi îi ceri 50 de bani pentru că nu are să îţi schimbe 100 ron, iar tu ai rămas fără ţigări. Constaţi că într-o oră ai strâns bani cât să mai rămâi trei zile (exact ce am zis mai sus, de la trei zile, la două săptâmâni).
    Nu trebuie să uităm că, la sfârşit de sezon, barurile rămân cu multă tărie şi vând un shot cu un leu. Noroc pentru cei care şi-au prelungit vacanţa până atunci. 😀
    Nu are rost să mai zic de concertele care au loc. Atmosfera este (era) bestială. Doar că reclama proastă care s-a făcut vămii, a dat naştere la părinţi teribilişti şi copii crizaţi care evadează spre ceea ce era cândva VAMA.

  • Bianca

    ”Sau noaptea când erai cu ea în pat. Dormeai. O ţineai în braţe şi ai fi vrut ca timpul să se oprească (din păcate nu se poate). Te simţeai atât de bine, încât aveai senzaţia că era ireal. ”…beautiful 🙂

  • Romina

    Amintirea nu se uita..
    Amintirea se retraieste ori de cate ori simti ca ai nevoie s`o faci..
    Daca am lua un “bilet” care sa ne permita sa stam in tren 4ever…sa fim toti “nasi”..
    Te pup Edi >:D< ! Congrats

  • Nicoleta

    Frumos scris si foarte adevarat! M-am regasit in fiecare cuvant scris in acest articol! Bravo Edi! 🙂

  • Un articol care bucura sufletul asemenea unei ploi zdravene pe timp de seceta. Mi-am luat biletul, Edi! 🙂 Trenul pleaca la 22:00. Daca am vreun regret este acela ca drumul dureaza doar 6 ore si jumatate in care oricum sunt sigura ca nu vom dormi deloc.

    Te pup,
    leo caesius. >:D<

  • aegean

    Trenurile intotdeauna au o directie…depinde numai si numai de tine sa il iei pe cel in directia de care ai nevoie.Pana la urma unul dintre cele mai frumoase lucruri in viata,este ca mai incolo sa iti dai seama ca in tren,ai intalnit multi oameni de care iti aduci aminte cu bucurie si care ti-au presarat viata cu ceva “esenta de trandafiri” a carei aducere-aminte te infioara de placere.Foarte dragut articol!
    Cele bune si…sa luam trenul cel bun!

  • Edy

    @ Aegean – Multumesc pentru apreciere. Dar… care este trenul cel bun ?

  • aegean

    @ Edy – de aia e viata grea dragul meu,ca nu e chiar asa de usor sa iti dai sema care este trenul bun…
    cele bune!

  • L.

    Foarte frumos articol,scris cu suflet..Multe persoane intalnite intamplator sunt acum in inima.Colegii.. cu care din clasa a5a ma simt bine,invat,rad,chiulim,copiem,vara ne batem cu apa,iarna ne sapunim pauza de pauza,zi de zi fara sa ne intereseze ceva.
    Cand pierzi un tren trebuie sa il astepti pe urmatorul,dar niciodata nu vei stii cine sau ce era in acel tren,ce ascundea el…